Petele uriașe și întunecate din strâmtoarea Ormuz se văd din spațiu. Pe tot parcursul lunii octombrie, petroliere au fost lovite de rachete sau de mine marine în această cale navigabilă și au deversat țiței în mare. Poluarea s-a extins în tot Golful, contaminând coastele și amenințând să provoace pagube de durată ecosistemelor marine în care trăiesc delfini, broaște țestoase marine și nenumărate specii de pești, scrie The Guardian.
La opt luni de la începutul războiului dintre SUA și Iran, una dintre cele mai aglomerate rute de transport petrolier din lume a devenit câmp de luptă și centrul unui dezastru ecologic tot mai grav.
Blocada navală a strâmtorii a făcut aproape imposibilă documentarea poluării la fața locului. Însă analiza imaginilor din satelit, alături de mărturiile experților de mediu și ale biologilor marini, poate contura o imagine a situației.
Un ecosistem în pericol
Strâmtoarea Ormuz, singurul pasaj maritim dintre Golf și Marea Arabiei, găzduiește un mediu marin bogat, dar fragil, cu recifuri de corali, păduri de mangrove și pajiști de iarbă de mare care susțin o mare diversitate de viețuitoare marine.
Strâmtoarea joacă un rol vital în circulația apei și a nutrienților și servește drept rută de migrație pentru mamiferele marine. Chiar și în timp de pace, ecosistemele sale s-au confruntat cu o presiune tot mai mare din cauza transportului naval, a extracției de petrol și a dezvoltării zonelor de coastă.
Petrolul poate acoperi penele păsărilor, care nu mai reușesc să plutească și să-și găsească hrana. Poate acoperi și rădăcinile mangrovelor, împiedicând copacii să absoarbă oxigen și putând duce la moartea lor.
Bernhard Riegl, biolog marin la Nova Southeastern University din Florida, care studiază Golful de peste 30 de ani, avertizează că războiul ar putea provoca pagube de durată apelor sale închise, aflate deja sub o presiune severă din cauza crizei climatice.
„Pentru că Golful este puțin adânc, iar vara este perioada cu cel mai puțin vânt din an, căldura din atmosferă se transformă rapid în căldură în ocean. Această căldură ucide coralii, algele, peștii. Nu există apă rece, de adâncime, care să se amestece și să tempereze această căldură”, a declarat Riegl.
„Toată lumea știe că petrolul în apă nu e un lucru bun. Potențialul de pagube suplimentare este semnificativ. Nu există un «război curat». Nici pentru oamenii ghinioniști care sunt prinși în el, nici pentru mediul ghinionist în care are loc conflictul”.
Atacuri și scurgeri
De la începutul războiului, pe 28 februarie, Greenpeace a identificat prin monitorizare din satelit peste 500 de cazuri de scurgeri de petrol în Golf, în strâmtoarea Ormuz și în Marea Arabiei. Printre ele se numără scurgeri majore legate de atacuri asupra navelor, dar și altele detectate în perioada unor atacuri, a căror origine nu a putut fi confirmată.
„Dacă adunăm suprafețele cartografiate zilnic [ale scurgerilor], obținem un total cumulat de aproximativ 20.000 de kilometri pătrați – aproape cât suprafața Țării Galilor”, a declarat Nina Noelle, expertă Greenpeace în intervenții în caz de dezastre ecologice.
Potrivit Greenpeace, de la începutul conflictului au avut loc peste 133 de atacuri asupra petrolierelor. Octombrie a fost cea mai grea lună, cu peste 30 de atacuri confirmate sau raportate în strâmtoarea Ormuz și în apele din jur, potrivit Washington Institute for Near East Policy. Atacurile au continuat și în noiembrie.
Unul dintre cele mai poluante atacuri din octombrie a vizat superpetrolierul Gem No 2, în largul coastei Emiratelor Arabe Unite, lăsând în urmă o pată de petrol de peste 35 de kilometri. O imagine din satelit din 19 octombrie arată o pată neagră uriașă care înaintează în apele limpezi din largul coastei emiratului Umm Al Quwain.
Greenpeace estimează că un atac asupra unui petrolier de la începutul lunii iunie a provocat, în largul coastei Omanului, o pată care a acoperit, în momentul ei de maximă extindere, peste 600 de kilometri pătrați. Două nave militare iraniene lovite în martie au continuat să piardă petrol luni de zile, a declarat Wim Zwijnenburg, cercetător în domeniul mediului la organizația olandeză pentru pace Pax.
Un atac din 3 august asupra navei Minoan Pioneer, sub pavilion liberian, a fost și el asociat cu o pată de petrol de mari dimensiuni.
Poluarea cu petrol a ajuns pe mai multe coaste de la începutul războiului. În martie, o pată provenită de la nava Shahid Bagheri a fost detectată în apropierea mangrovelor Hara.
În aprilie, poluarea a amenințat insula protejată Shidvar, unde trăiesc corali, păsări marine și broaște țestoase. În august, a fost raportat petrol eșuat pe țărmul insulei Qeshm, lângă zone importante de pescuit și locuri unde broaștele țestoase își depun ouăle.
Imaginile din satelit arată și pete de petrol în apropierea parcului național Musandam din Oman și a deltei râului Minab din Iran, două zone bogate în faună sălbatică. Musandam găzduiește recifuri de corali și zone de cuibărit ale păsărilor marine, în timp ce delta Minab are zone mlăștinoase protejate și păduri de mangrove.
Organizațiile de mediu continuă să analizeze imaginile din satelit, dar avertizează că amploarea reală a pagubelor nu poate fi stabilită fără cercetări la fața locului, care rămân extrem de dificile.
Unii dintre cercetătorii și ecologiștii din Iran și din statele din Golf contactați pentru acest articol au spus că au primit instrucțiuni de la autoritățile din țările lor să nu vorbească public despre pagubele aduse mediului de război.
Stabilirea responsabilității nu este simplă, însă Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) din Iran este acuzat de majoritatea atacurilor. Și forțele americane au vizat petroliere, imobilizând nave iraniene care încercau să treacă de blocada navală a SUA și lovind altele ca răspuns la atacurile iraniene cu rachete asupra navelor de război americane.
Potrivit unui articol din Wall Street Journal, cea mai mare scurgere de petrol a fost provocată de un atac al forțelor aeriene ale Emiratelor Arabe Unite asupra rezervoarelor de petrol de pe insula Lavan. Loviturile au dus la deversarea de țiței în Golf, afectând zonele de coastă, inclusiv rezervațiile naturale din apropiere de pe insula Shidvar.
Pagubele care urmează
În unele cazuri, țările de la malul strâmtorii au reacționat la scurgeri. După atacul asupra Gem No 2, de exemplu, Emiratele Arabe Unite au închis plajele, au lansat o amplă operațiune de curățare și au monitorizat stațiile de desalinizare. Autoritățile au anunțat pe 30 octombrie că scurgerea a fost oprită și că poluarea este în scădere.
În Oman, scafandri și echipamente au fost trimise la o navă avariată, iar echipele au curățat de petrol aproximativ 11 kilometri de coastă în apropierea insulelor Hallaniyat.
Însă pagubele mai ample aduse mediului ar putea fi mult mai greu de limitat.
„Petrolul ar putea rămâne prins în sedimente, pe țărmuri și în rădăcinile mangrovelor mult timp după ce petele dispar, afectând lanțurile trofice marine și amenințând comunitățile de coastă care depind de pescuit”, a declarat Noelle.
Contaminarea poate afecta organisme de la mici nevertebrate până la pești, păsări și broaște țestoase.
„Mangrovele și recifurile de corali pot avea nevoie de zeci de ani pentru a-și reveni, mai ales atunci când petrolul persistă în sedimente”, a adăugat ea. „Scurgerile repetate, precum cele din strâmtoarea Ormuz, riscă să agraveze pagubele”.
Riegl spune că urmările războiului dintre Iran și Irak din anii ‘80 și ale primului Război din Golf, când au fost vizate petroliere, terminale de încărcare și câmpuri petroliere, oferă dovezi ale impactului de durată al poluării masive cu petrol asupra ecosistemelor din Golf.
Un studiu din 2020 a legat de Războiul din Golf depozitele extinse de gudron – reziduul gros și lipicios rămas după descompunerea țițeiului – de pe plajele din Qatar. Un studiu din 2022 a constatat că sedimentele de pe insula Abu Ali din Arabia Saudită erau încă contaminate cu petrol provenit din scurgerile de la platforma Nowruz din 1983-1985, din timpul războiului Iran-Irak, care au deversat în total 80 de milioane de galoane de țiței în mare, adică aproximativ 300 de milioane de litri.
„Orice organism care trebuie să sape în plaje (afectate de scurgeri), cum sunt broaștele țestoase marine când își depun ouăle, va da peste straturile contaminate și sunt de așteptat efecte negative. Organismele care sapă galerii, precum crabii-fantomă, vor continua să aducă la suprafață material contaminat.
Este clar că efectele poluării masive cu petrol rămân detectabile timp de decenii – deci aceasta este o problemă care se întinde pe generații. Am putea pierde cu adevărat ceva de neînlocuit”, a declarat Riegl.
