Politicienii au şi ei favoriţii lor în materie de muzică. Cei mai mulţi spun că sunt iubitori de muzică clasică, însă nu refuză să se ridice de pe scaune şi să încingă o horă atunci când contextul o cere.
Tot pe seama contextului pun şi concertele din campaniile electorale, menite să le aducă voturi. Nu de puţine ori, maneliştii au fost chemaţi să intervină când capitalul de imagine al politicienilor se şubrezea.
Legăturile dintre politică şi muzică sunt extrem de strânse. Dincolo de campaniile electorale, când politicienii îşi cheamă ajutoarele artistice în lupta pentru voturile poporului, aleşii se declară adevăraţi melomani.
În lista preferinţelor muzicale, politicienii nu uită să treacă muzica clasică.
Melodiile de petrecere par să fie pe gustul celor mai mulţi. Niciunul nu pare să refuze muzica tradiţional-lăutărească sau dansurile populare româneşti.
Printre cei care pretind că se distrează la petreceri pe aproape orice fel de muzică, se regăsesc şi nostalgici.
Nu cu aceeaşi vehemenţă este tratat subiectul manelelor când vine vorba de campaniile electorale.
Şi nu doar în campaniile electorale, politicienii se înfrăţesc cu maneliştii. La celebrele petreceri de la Giurgiu, date de clanul Butoane, parlamentarii s-au aşezat la aceeaşi masă cu interlopii şi au primit cu încântare declaraţiile maneliştilor.
