Anul trecut au putut fi realizate doar 318 transplanturi, în condiţiile în care prea puţini români sunt de acord cu donarea de organe. Cei mai mulţi pacienţi au nevoie de transplant renal şi hepatic.
În aprilie 2000, chiar în apropierea zilei sale onomastice, Gheorghe Penea primea un nou ficat şi devenea primul pacient din România căruia i s-a făcut transplant hepatic.
Şi Crina Ştefănescu, transplantată hepatic, este veşnic recunoscătoare celor care i-au oferit şansa la viaţă.
Prea puţini români sunt însă de acord cu donarea de organe
Anul trecut au fost realizate în România doar 318 transplanturi, spre deosebire de Ungaria, cu o populaţie la jumătate faţă de a noastră, dar cu 369 de astfel de intervenţii chirurgicale.
În prezent sunt mii de români a căror viaţă sau şansă la o nouă viaţă depind de un transplant.
Cei mai mulţi pacienţi, peste 5.500, aşteaptă un transplant de celule reproductive. Mulţi alţii sunt însă contracronometru. Cu fiecare zi care trece, le scad şansele de supravieţuire.
Mii de pacienţi au nevoie de transplant renal, hepatic şi cardiac, dar transplant fără donator nu se poate.
Pe lângă compatibilitate, este nevoie de implicare în secţiile ATI, unde cadrele medicale au misiunea de a le convinge pe rudele pacienţilor fără şanse să dea altora şanse de viaţă.
În primul trimestru al acestui an, în România au fost realizate 53 de transplanturi.
