Israel: Preţul cerut de Hamas pentru eliberarea militarului ostatic este prea mare

Saptamana trecuta, pe Realitatea TV se putea citi ca CIA afirma ca israelulu va disparea in 20 de ani. Stiu americanii astia ce stiu...atata rautatea si ura nu are ce cauta pe pamant.

StiviGunoiu-le ... ma cretinule ori rasa ta a luat-o la stanga gratie matii care sa babardit cu o turma de cercopiteci loviti de gripa aviara , ori te-au botezat oral cu sperma niste rabini pitzifelnici pe timpul cand lucrai in palestina ocupata la lins hemoroizi proaspati cacati de jidani criminali si ucigasi de copii . Daca nu ma crezi uitate pe urmatoarele link-uri ce a facut paracopitata de ma-ta cu neamul ei prost pe unde a trecut :............


http://www.utsc.utoronto.ca/~msa/is...s/execution.jpg.... (va puteti uita si cei slabi de inima)


.....http://www.utsc.utoronto.ca/~msa/is...ictures/crimes/..............
http://icc.s5.com/palpics.html............


http://zs.i8.com/photo.html

al-shabab
numarul palestinienilor morti in razboaiele cu israel este zece mii din 1967 si pana acum.intreaba la ambasada palestinei.daca arabii i musulmanii sunut asa de buni de ce se bat intre ei:Sudan 2 milioane,Afganistan 2 milioane morti ETC

Opinia conform căreia Israelul este un adăpost pentru întreg poporul evreiesc și cel mai bun răspuns la antisemitism.

Recent, Țipi Livni, ministrul israelian al imigrării, a revelat faptul că imigrația evreiască în Israel s-a oprit complet. Cu alte cuvinte, a admis că Israelul nu mai este cel mai atractiv loc în care evreii își doresc să vină să trăiască. Nu cu mult în urmă am auzit o prezentare făcută de un purtător de cuvânt palestinian aici, în Marea Britanie. Fusese întrebat dacă ar putea justifica și în ce fel actele de sinucidere palestiniene îndreptate împotriva civililor israelienei. Fără să dorească să intre în aspectele morale complicate ale aceste întrebări mult repetate, vorbitorul s-a oprit la aspectele pragmatice ale diferitelor forme ale luptei palestiniene. Argumentul său a fost foarte simplu: „Dacă Israelul este statul poporului evreiesc, teroarea palestiniană ar trebui să transforme acest stat într-un loc foarte neatractiv pentru evreii care locuiesc în interiorul lui.” Nu este nici o îndoială că atacurile sinucigașe s-au dovedit foarte eficiente în atingerea unui asemenea obiectiv. Cuvintele lui Țipi Livni confirmă faptul că teroarea palestiniană înfrânge aventura zionistă. Dar eșecul zionismului este de departe mai dramatic. Nu numai că Israelul nu a oprit antisemitismul, ba dimpotrivă, crimele inumane devastatoare comise zilnic de Israel „în numele poporului evreiesc” transformă antisemitismul într-o filosofie legitimă. Fără îndoială, următorul dezastru evreiesc va fi o reacție la zionism.

(Este important să notăm din nou că zionismul este entuziast în mod conștient în privința antisemitismului. Aici ne aflăm în fața unui cerc vicios inițiat de zioniști: Israelul comite deliberat crime pentru a iniția acte antisemite care se presupune că-i vor conduce pe evrei la ideea că zionismul este unica și singura soluție pentru „problema evreiască”.)

Ideea eronata că ei înșiși sunt niște umaniști :

Nu, aceasta nu este o glumă. În ciuda durerii pe care o provoacă vecinilor lor, poporul israelian încă se privește pe sine drept umanist. Mai mult decât atât, se pare că imaginea umanistă este foarte importantă pentru israelieni. Veți găsi echipe de salvare și corpuri medicale de urgență în fiecare locație de dezastră din jurul globului. Din anumite motive, totuși, nu-i veți găsi niciodată pe acești cavaleri umaniști israelieni în Gaza sau Jenin.

Aș presupune că deghizarea umanistă israelian are ceva în comun cu moștenirea marxistă universală parțial adoptată de „stânga” zionistă incipientă. Acestea fiind spuse, trebuie să ne amintim că nu există nimic în filosofia zionistă care să răspunde vreunui cod moral universal de orice fel. Zionismul este o chestie pentru evrei. A fost inventat de evrei și poate fi aplicat doar evreilor. Chemarea la unificarea lumii prometare care apare de ani de zile pe frontispiciul unora dintre ziarele zioniste de stânga era o formă de prețiozitate cu foarte puțin fundament. Mai mult, partidele de stânga care chemau la cosmopolitism erau în practică foarte active când era vorba de jefuirea indigenilor palestinieni.

Vasta majoritate a kibbuțimurilor israeliene este localizată pe pământ palestinian confiuscat. Furtul de pământuri palestiniene este nucleul însuși al tuturor filosofiilor zioniste. Cred că negarea celor mai de bază drepturi ale omului de către poporul israelian poate fi explicată prin auto-percepția de rasă superioară. De ce ar trebui Palestina să aparțină evreilor care au părăsit-o în urmă cu două milenii și nu palestinienilor care au trăit în ea până în urmă cu ceva timp? Probabil pentru că evreii sunt aleși iar textul lor biblic este superior oricăror alte texte (inclusiv documente legale). Cum poți fi ales și umanist în același timp? Aceasta este o întrebare fundamentală care ar trebui să fie pusă israelienilor. S-ar vedea atunci că în noua lume dominată de Evreomerica, ai dreptul să te privești ca umanist atâta vreme cât ai suficiente arme nucleare la dispoziție ca să sprijini imaginea pe care ai creat-o singur.

abureala că Israelul este nemuritor :

De fapt, Israelul este destul de mult deja o entitate moartă. Este supus unui rapid proces de dezintegrare în sectoare izolate care nu împărtășesc nici un scop colectiv. Mai degrabă mai devreme decât mai târziu sectoarele israeliene respinse vor înțelege că au mai multe în comun cu poporul palestinian decât cu zeloții zioniști. Așa-numiții zioniști „de stânga” vor realiza că au mai multe în comun cu Nabil Șa”™ath și Said Arikat decât cu oricare dintre membrii partidului Likud. Evreii ortodocși vor realiza că au de departe mai multe în comun cu fundamentalismul islamic decât cu așa-numitul front israelian laic liberal. Noii imigranți ruși nici măcar n-au încercat să se integreze în societatea ebraică, pe care o consideră inferioară. Evreii etiopieni, cărora nici măcar nu li se permite să doneze sânge, și mulți muncitori străini ieftini și opresați vor realiza repede că supremația zionistă este cel mai mare dușman al lor. Zilele zioniștilor sunt numărate. Nu este nevoie de un război. Lăsați-i să se distrugă singuri „în pace”. În interiorul zidurilor noului ghettou auto-impus nu au nici oaltă opțiune.

"emanciparea" evreilor, ieșirea lor din ghettou și accesul la cetățenie, fenoment care începe în Germania, apoi în Franța în secolul XVIII, vor permite trecerea de la antiiudaismul creștin la antisemitismul modern, conservând stereotipurile vechi privitoare la bani, cosmopolitism, voința de a conduce lumea...

Unii evrei se convertesc sau se îndepărtează de religie. Se poate spune că în Europa, identitatea evreiască nu mai este esențialmente religioasă de mai mult de două secole. Deveniți "invizibili", evreii reprezintă un obstacol în fața diferitelor naționalisme europene care apar în imperiile multinaționale și visează să construiască națiuni etnic pure. Evreul este concomitent cel care este foarte aproape prin locul în care trăiește, prin limbă, prin cultură, și care prezintă o insuportabilă diferență care îl face să fie considerat drept "inasimilabil". Toate naționalismele care privilegiază Națiunea și etnia în raport cu cetățenia sunt antisemite. În această epocă se naște clasificarea popoarelor în "rase", "rasa semitică" fiind considerată ca inferioară celei "ariene".

În Imperiul Rus în care trăiesc 60% din evreii lumii întregi spre 1880, aceștia sunt în principal proletari (muncitori, artizani, colportori) și mulți dintre ei adoptă idei revoluționare. Antisemitismul se adaugă unui adevărat conflict de clasă. Regimul țarist organizează pogromuri ucigașe pentru a încerca să deturneze mânia populară. În Franța, afacerea Dreyfus face din antisemitism o chestiune națională. Se pot trage două concluzii: în această epocă, jumătate din societate este antisemită. Se poate constata și faptul că este posibil ca antisemiții să fie învinși.

După războiul din ”™14-”™18, un adevărat consens se instalează în Europa. Evreii sunt considerați ca responsabili pentru tot: război, criza economică, corupția, Revoluția... Un mare număr de intelectuali delirează asupra purității și rivalizează în antisemitismul cel mai agresiv. Legile permit această explozie publică a urii. Apariția nazismului are loc cu un larg consens și în acest consens, eliminarea evreilor. Nazismul triumfă într-o țară căreia evreii îi adoptaseră cultura și în care formau o parte importantă a "inteligentsiei". Pentru a se impune, naziștii i-au asimilat frecvent pe evrei bolșevicilor. Nici o tentativă de a minimiza, de a relativiza, de a "eufemiza" genocidul nazist nu este tolerabilă. Este vorba de adunarea întregii energii a unui stat modern pentru a extermina un popor, iar jumătate din evreii europeni și-au pierdut viața în acest cadru. Printre morți, mulți erau puțin sau deloc religioși. Chestiunea religioasă a jucat un rol secundar în raționalitatea criminală a naziștilor. Auschwitz simbolizează victoria antisemitismului rasial și pentru că realitatea este "indicibilă" o mână de revizioniști încearcă azi s-o nege. Evreii au păstrat un imens traumatism și teama "că ar putea reîncepe".

Arabii trebuiau sa ceara la schimb 1 pentru 10000.
Cam asta e diferenta intre ei si Israel. Un israelian valoreaza din TOATE PUNCTELE DE VEDERE cat 10000 de arabushti cretini.

Spre 1900, în Vestul ca și în Estul Europei, societățile evreiești tradiționale explodează. În Europa de Est, evreii aderă la diferite partide politice. Pe de o parte, se află socialiștii. Ei cred că Revoluția, la emanciparea Umanității, va emancipa și evreii. Sunt împotriva oricărei acțiuni specific evreiești și pe undeva, imaginează dispariția iudaismului odată cu triumful Revoluției. În reacție cu aceste idei, Bund, partidul revoluționar evreiesc, elaborează o idee originală : în cadrul Revoluției, evreii se vor bucura de o autonomie culturală fără teritoriu specific. În această epocă își face apariția zionismul.

Zionismul are aceleași referințe ideologice ca și diferitele naționalisme europene, cele care vor da naștere antisemitismului modern. Pentru zioniști, fiecare popor trebuie să aibă un stat și, ca în cazul celorlalți naționaliști, zioniștii neglijează existența minorităților în viitorul lor stat. Zionismul se sprijină pe o minciună fondatoare : "pământul fără popor pentru poporul fără pământ". Împărtășește cu diferitele forme de colonialism ideea negării poporului autohton. Deși în majoritate laici, zioniștii se vor servi de o anume tradiție religioasă adaptată, locul în care va fi construit viitorul stat, limba viitoare și ideea că diaspora este o paranteză care trebuie să dispară.

Zioniștii, ca și antisemiții, consideră antisemitismul ca ceva ineluctabil, imposibil de combătut. Ca și antisemiții, ei cred că "amestecul" este imposibil, că evreii nu pot să trăiască decât între ei, într-un stat evreiesc în care non-evreii nu vor exista sau vor fi cetățeni de mâna a doua. Combatanții pentru laicitate, egalitatea drepturilor, cetățenie... nu constituie probleme interesante pentru zioniști. Ei transpun mesianismul evreiesc în voința de a construi un "evreu nou" într-o țară nouă, ceea ce implică ștergerea tuturor identităților evreiești din diaspora.

Mult timp, zioniștii vor fi minoritari printre evrei în raport cu alte ideologii. Toate alegerile care au loc în ghettourile din Imperiul Rus, din Polonia și din Lituania o atestă. Atunci când evreii sunt expulzați violent din Germania și Austria în 1938, foarte puțini se îndreaptă spre Palestina. Înaintea celui de-al doilea război mondial, doar 3% dintre evrei trăiesc în Palestina. Genocidul va fi ceea ce va permite proiectului zionist să reușească.

Și totuși, zioniștii n-au jucat un rol important în rezistența evreiască împotriva nazismului, iar modul în care azi își însușesc memoria antisemitismului și a genocidului nu are nici o legătură cu acțiunea lor din trecut. Desigur, toate guvernele, toate curentele politice au fost oarbe în fața nazismului: occidentalii la München, regimul stalinist semnând pactul sau marele muftiu al Ierusalimului vizitându-l pe Himmler în 1942. Zioniștii n-au făcut mai bine privilegiind construirea viitorului lor stat înaintea oricăroir alte considerații. În 1933, Ben Gurion încalcă embargoul împotriva Germaniei, decis de către evreii americani. În această epocă, el își multiplică declarațiile în care explică faptul că persecuțiile antisemite favorizează proiectul statului evreiesc. Inspirator al lui Begin și Șaron, Vladimir Jabotinsky, fondator al zionismului « revizionist » era în anii ”™30 un admirator al lui Mussolini. În 1942, grupul Stern, condus de viitorul prim-ministru Itzak Șamir, este atât de conștient de genocidul care are loc [în Germania nazistă] încât își multiplică asasinatele îndreptate împotriva soldaților britanici. În Europa ocupată, rezistența evreiască a fost esențialmente comunistă, zioniștii jucând un rol destul de slab.

După război, statul Israel în construcție apare ca o oază de pace după distrugerea Yiddishlandului și a locuitorilor săi. Occidentul decide să-și spele conștiința încărcată și responsabilitatea în problema genocidului pe spinarea poporului palestinian care nu avea nici cea mai mică responsabilitate pentru această crimă.

Statul Israel există de aproape 60 de ani. A fost recunoscut de "instanțele internaționale" în frontierele sale din 1949. A fost recunoscut de către OEP în 1988. Așadar, nu existența sa sau cea a poporului israelian sunt în joc în războiul actual și în consecințele sale asupra chestiunii antisemitismului.

Războiul din 1948 a fost însoțit de un anume număr de crime de război (atestate de noii istorici israelieni ) și de o adevărată "purificare etnică" ce a antrenat exodul a 800.000 de palestinieni.

A fi antizionist azi, nu înseamnă să spui că trebuie aruncați evreii în mare sau distrus statul Israel. Înseamnă să spui că Naqba era ilegitimă, că raptul imediat al pământurile și al bunurilor celor expulzați era la fel de injustă. Înseamnă să spui că un stat ce își spune "evreiesc" arogându-și dreptul de a vorbi în numele evreilor din lumea întreagă și în care non-evreii care nu au fost expulzați sunt sub-cetățeni pune o problemă gravă tuturor celor ce sunt apărători ai laicității, ai egalității drepturilor, ai antirasismului și ai cetățeniei. Înseamnă să spui că operațiunea de colonizare de după 1967 și sosirea la putere a curentelor de extremă dreaptă sau național-religioase din Israel nu sunt accidente ale istoriei: dincolo de mesianismul și voința de a crea un "om nou", proiectul zionist avea dintru început o componentă colonialistă și de negare a "Celuilalt".

După genocid, istoria statului Israel și cea a antisemitismului s-au amestecat. Nu este nici o îndoială că după 1945, numeroși supraviețuitori și-au găsit refugiul în Israel.

Cu atât mai mult cu cât în Europa de Est, antisemitismul continuă sub o formă mascată. În Polonia, a avut loc pogromul de la Kielce în 1946. În timp ce 90% dintre evreii polonezi au fost masacrați, un antisemitism fără evrei va continua în țară, culminând în 1968 cu o nouă epurare organizată de către generalul Moczar. Atunci când purificările staliniste decimează comuniștii care au luptat împotriva fascismului în Spania sau în rezistență, cele mai multe dintre victime (Lazlo Rajk, Rudolf Slansky, Ana Pauker...) sunt evrei care vor fi bine înțeles acuzați de "zionism". Acest antisemitism latent în timp ce un mare număr de evrei își plasaseră speranțele în "comunism" explică plecarea masivă a evreilor ex-sovietici în momentul căderii URSS-ului.

Dar nu numai supraviețuitorii și cei dezamăgiți de comunism emigrează. Emigrarea a aproximativ un milion de evrei veniți din lumea arabă a rezultat dintr-un dublu proces. Pe de o parte regimurile arabe care-și obținuseră de puțină vreme independența n-au făcut nimic ca să-i rețină, dimpotrivă. Războiul din 1948 a făcut viața foarte dificilă pentru evreii din țările beligerante. Fiecare nou război le-a făcut plecare și mai ineluctabilă, iar cea din 1956 a semnat sfârșitul comunității evreiești egiptene. Într-un anume fel, regimurile diferitelor țări arabe care se arătaseră prea puțin solidare cu palestinienii în timpul războiului din 1948, au favorizat din plin dezvoltarea Israelului.

Dar exista și un proiect deliberat israelian care viza emigrarea evreilor din lumea arabă (care au format astfel proletariatul noului stat) și toate mijloacele au fost utilizate. Se știe azi că israelienii au comis atentate împotriva sinagogilor din Irak pentru a favoriza plecarea evreilor irakieni. În Maroc, propagandiștii au bătut țara în lung și-n lat pentru a-i convinge pe evrei să plece. În Yemen, una dintre comunitățile cele mai vechi, israelienii au utilizat legende locale pentru a-i face pe toți evreii să plece în câteva săptămâni.

În Algeria, decretul Cremieux (1870) dăduse naționalitatea franceză evreilor, dar nu și musulmanilor. În momentul independenței, evreii, a căror prezență în Maghreb era anterioară sosirii arabilor, au fost asimilați francezilor algerieni și au trebuit să plece. Cei mai mulți au venit în Franța. O adevărată cercetare identitare ar trebui să fie făcută în privința evreilor arabi. Istoria lor nu este cea a antisemitismului european sau a genocidului. Dar este o altă durere, ruperea definitivă cu rădăcinile lor, cu o lume în care evreii au trăit mult în pace. Este și sosirea într-o nouă țară în care au suferit noi forme de discriminare, sociale de această dată.

Se poate vedea că toate manifestările antievreiești, toate formele de persecuție, fie că sunt legate sau nu de zionism, au provocat valuri de emigrație și au întărit Israelul. Dar în același timp, autoritățile israeliene au făcut tot ce le-a stat cu putință pentru a provoca Alya , inclusiv utilizând metode reprobabile.

Da intradevar statul Israel e sin gura democratie din zona , cine nu crede sa se uite atent :
:............ http://www.utsc.utoronto.ca/~msa/is...is/execution.jpg.......http://www.utsc.utoronto.ca/~msa/is...ictures/crimes/.............. http://icc.s5.com/palpics.html............ http://zs.i8.com/photo.html

StiviGunoiu-le ... ma cretinule ori rasa ta a luat-o la stanga gratie matii care sa babardit cu o turma de cercopiteci loviti de gripa aviara , ori te-au botezat oral cu sperma niste rabini pitzifelnici pe timpul cand lucrai in palestina ocupata la lins hemoroizi proaspati cacati de jidani criminali si ucigasi de copii

stivi ciugulime-ai mirosul din chiloti dupa 5 zile de coasa , lingator de flegme jidanesti notoriu ce esti

spunei gunoierului ala cu cap de bou caruia i te rogi : Elohim sa vina sa i-o dau pe sor-ta sa-si faca o ciorba din ea , e cam jegoasa ca tot neamul tau jidanesc rapanos dar o sa aiba un avantaj mutantu ala : o sa iasa ciorba dreasa cu sperma de la 5 etnii

Si eu is ateu mai cacatule de al-shahab, adica mai bine zis liber-cugetator, dk stii ce-i aia.Si crestinii nu is fanatici religiosi ca voi ca sa-nceapa sa omoare pt religie! Boule! Si acuma cheama-l pe allah sa mi-o suga!

Eu n-am fost botezat mai cacatule! Si cheama-l o data pe allah sa-l fut in cur si dup-aia sa-l pun sa mi-o suga!

sa-ti fut tot neamul in gura pana ragaie balbait , sa -mi framanti cacatul in cerul gurii pana-ti iese spume maronii pe nari cu toti jidanii pe care-i lingi in cur