Citeşte mai multe despre:   firma,   firma japoneza,   ascensor,   spatial,   ascensor spatial,   spatiu,   pasageri,   Roald Dahl,   Obayashi,   Terra,   Luna
Dacă ți-a plăcut acest articol:
 
Acordă-i o nota:
5.00 Rating / 6 voturi
Abonează-te la: Newsletter | RSS
Recomandă: email facebook tweet yahoo
+ adauga comentariu COMENTARII (4):
  • 1. ovidiu | 26 Februarie 2012 19:28

    Ce le da sa fie 'high' ca vreau si eu. Hai ca e amuzant

  • 2. | 23 Februarie 2012 11:02

    Daca se produce o defectiune la acest "super-lift" ? :)
    Cine, in cat timp si mai ales cum se urca pana la km 5000 sa zicem, sa il repare ? Pot astepta calatorii aproape 1 saptamana pana vin salvatorii ?
    Un proiect costisitor si deloc util, parerea mea.

  • 3. Andrei | 22 Februarie 2012 19:51

    Adeverul e ca nanotuburile de carobon vor face otelul sa para "antic".Deja se produc, dar doar in laborator.Tot nanotuburile de carbon ar putea inseamna si falimentul companiilor petroliere, permitand constructia unei baterii ieftine, de mici dimensiuni si care s-ar putea incarca la fel cum incarci la pompa si care ar asigura o autonomie poate si de 10 000 de KM "la un plin"

  • 4. DR Diaoneasa | 22 Februarie 2012 17:02

    36.000 km este orbita geostationara unde desigur trebuie sa existe baza de sustinere a intregului ansamblului. Dezavantajele comerciale sunt ca turistii ar vedea aceeasi imagine a planetei si ca baza nu poate fi amplasata decat in planul ecuatorului lucru care pentru un eventual turist ar fi nesatisfacator.
    Avand in vedere ca o tona de sarcina utila transportata in spatiu costa de ordinul a zeci de mil$, iar transportul pieselor ar insemna cel mult 30% din valoarea totala a proiectului iar ansamblul nu ar putea cantari in total mai putin de un milion tone vorbim deja de zeci de trilioane de $, adica foarte multi bani si pentru economiile tarilor cele mai bogate...

Adauga comentariu
Nume
Comentariu
0 caractere :: Numar maxim de caractere 1000
captcha

* Comentariile care contin limbaj vulgar vor fi suspendate