Clasa pregătitoare, numită şi clasa zero, se află la finele primului ei an de existenţă în structurile învăţământului obligatoriu din România. Iniţiativa de a urma standardele educaţionale prezente în ţări dezvoltate precum Franţa, Germania, Olanda este lăudabilă. Implementarea acestor standarde, continuitatea şi stabilizarea lor depind însă de factori sociali, culturali, economici specifici ţării noastre şi de factori individuali specifici fiecărui candidat la forma de educaţie corespunzătoare.
Aş dori, în continuare, să ne aplecăm atenţia asupra câtorva provocări pe care clasa zero le impune copiilor şi părinţilor, pe de-o parte, şi învăţătorilor şi profesorilor, pe de alta. Am întâlnit, în acest an, copii bucuroşi şi entuziasmaţi să înceapă şcoala la vârsta de 6 ani. Copiilor le face plăcere să fie recunoscuţi şi investiţi asemenea celor mai mari decât ei, iar şcoala este un prim pas către acest lucru. De asemenea, copiii se pot simţi utili şi valorizaţi atunci când şi ei, asemenea părinţilor lor, au un program bine-stabilit, constant, în care au de îndeplinit anumite sarcini.
Dacă reuşesc să se adapteze cu succes mediului şcolar, elevilor le creşte capacitatea de a deveni autonomi şi învaţă responsabilizarea. Am întâlnit, în acest an, copii cu dificultăţi de adaptare la şcoală, copii care au nevoie de sprijin pentru a parcurge această etapă. Pentru a reuşi să rămână la şcoală timp de câteva ore, copilul are nevoie să se simtă în siguranţă în acest mediu, să se poată sprijini pe doamna învăţătoare atunci când ceva îl nelinişteşte.
Este nevoie de suficient timp şi de suficientă atenţie din partea adulţilor care să-l ajute pe micuţul elev să se adapteze emoţional acestei noi situaţii de viaţă. În continuare, el va fi pregătit din punct de vedere intelectual să primească şi să fixeze informaţiile primite. Unor copii li se poate părea dificil să stea pe scăunel 50 de minute, au nevoie să îşi mişte corpul, să li se prezinte activităţi variate şi plăcute lor care să le faciliteze învăţarea. Alţi copii au nevoie de mai mult timp în care să se joace, să stabilească relaţii de încredere cu alţi colegi, pentru a se simţi în siguranţă la şcoală, în absenţa părinţilor.
Prin urmare, clasa pregătitoare presupune un proces în care stimularea şi dezvoltarea din punct de vedere cognitiv se află în permanenţă legătură cu dezvoltarea emoţională, cu ceea ce se petrece în interiorul copilului. Părinţii sunt preocupaţi de rigorile pe care le presupune intrarea fiului / fiicei lor la şcoală. Învăţătorii caută să adapteze programa şcolară nevoilor şi particularităţilor fiecărei clase în parte. Pentru ambele părţi implicate este vorba de o experienţă nouă, solicitantă.
Clasa pregătitoare presupune un examen dificil susţinut de copii, părinţi şi de cadrele didactice.
Alexa Pleşcan este psiholog şi psihoterapeut pentru copii şi adolescenţi. Pentru consultaţii vă puteţi programa la numărul de telefon
0735 524 756 sau la [email protected]
