Mulți copii sunt neliniștiți când sunt puși în situația de a experimenta o separare temporară de părinți. La copiii mici ajunși în fața experienței de a merge la grădiniță unde vor rămâne doar cu doamna educatoare și colegii, neliniștile lor se pot manifesta mai zgomotos, prin plâns, refuzul de a participa la activitățile de la grădiniță, sau chiar prin refuzul de a merge în acel loc în care va fi lipsit de supravegherea permamentă a părinților.
Există situații în care chiar și copii mai mari se sperie atunci când tatăl sau mama lor pleacă, iar ei trebuie să rămână singuri acasă, de exemplu. Unii copii resimt foarte dureros o plecare a unuia dintre părinți, chiar și pentru scurt timp. Ei încep să se îngrijoreze profund și să-și construiască, în mintea lor, tot felul de scenarii, unele chiar catastrofice, în legătură cu plecarea părinților.
Temerile și grijile intense trăite de un copil atunci când se separă de adulții din familie se înscriu în categoria simptomelor ce definesc anxietatea de separare.
Victor, 10 ani, plânge și devine agitat ori de câte ori mama sa pleacă la serviciu, iar el trebuie să rămână acasă cu bona. Acesta își imaginează că mamei i se poate întâmpla ceva rău pe drum, iar posibilitatea că ar putea suferi un accident îi stăruie în minte. Gândul că mama se află în primejdie și că e posibil ca aceasta să nu se mai întoarcă la băiețelul ei, îl face pe Victor s-o aștepte ore în șir în fața ferestrei, timp în care se roagă intens pentru siguranța ei. Nu e capabil nici să-și facă temele, nici să se joace. Uneori îl dor capul și burta, sau îi este greață. Doar reîntoarcerea mamei pare să-l facă să se simtă mai bine și să redevină băiețelul vioi din preajma părinților. Victor este un exemplu de copil care suferă de anxietate de separare.
Grija legată de faptul de a rămâne singur o perioadă de timp, sau de a fi departe de mama și de tata o vreme e normală pentru un copil. Dacă această frică devine acaparantă și durează mai multe săptămâni, e posibil să fie vorba despre un caz de anxietate de separare.
Cum îți poți da seama dacă un copil suferă de anxietate de separare? Iată câteva semne:
- copilului îi este foarte greu să îl lase să plece pe un părinte sau pe ambii părinți, chiar dacă acesta/aceștia lipsește/lipsesc doar câteva ore; - la plecarea unui adult din familie, copilul are manifestări comportamentale extreme: plânge, se agață de el, îl imploră să nu plece, etc.;
- copilului îi este foarte frică să nu li se întâmple ceva rău lui sau părinților, dacă nu sunt împreună;
- copilul își face griji intense chiar dacă știe că mama și tatăl lui se întorc întotdeauna;
- copilul evită să meargă la școală sau să particile la activități extrașcolare deoarece frica de a se separa de părinți îl copleșește;
- copilul are manifestări somatice (dureri de cap sau de burtă, senzație de vomă) sau are coșmaruri în absența părinților sau la gândul ca aceștia urmează să plece;
- evită activitățile care au loc noaptea în afara perimetrului casei în care se află părinții (de exemplu evită să meargă să doarmă la un prieten sau să meargă într-o tabără).
Dacă aceste semne sunt vizibile pentru o mai lungă perioadă de timp, e recomandată apelarea la ajutor specializat.
Alexa Pleşcan este psiholog şi psihoterapeut pentru copii şi adolescenţi. Pentru consultaţii vă puteţi programa la numărul de telefon 0735 524 756 sau la [email protected]
