La piaţă, Ajunul a venit cu-o abundenţă de cărnuri, organe şi şorici de zici că s-au tăiat în România toţi porcii din lume. Nu la fel de numeroasă a fost şi clientela. Comercianţii mai au câteva ore să scape de marfă şi să-şi umple buzunarele. Aşa că sunt dispuşi să negocieze. Mai ales că, în unele cazuri, nici marfa nu mai arată bine şi nici nu mai miroase a proaspăt.
La prima vedere, putem crede cã facem o afacere bunã. Mai ales daca nu vrem să avem pe masã carne scumpã şi cu grãsime.
Chiar daca marfa nu arata deloc atragator şi nici mirosul nu este convingător, comercianţii îşi lauda marfa.
Preţul la oasele de porc pare unul bun. Un leu kilogramul. La fel şi marfa...daca vrei sa-ţi faci şi câinele fericit de Crăciun. Însă oasele de porc nu au fost foarte cautate. La fel şi maţele pentru cârnaţi. Ca sa nu ramâna cu marfa nevânduta, comercianţii o scot în calea clienţilor. Poate-poate se lipeşte cineva de ea.
Modul de prezentare lasa, însa, de dorit. La fel şi igiena. Comercianţii nu au nicio problemă sa dea restul cu aceeaşi mâna cu care aleg ceafa de porc. Profitul pare sa fie mai important decât sanatatea clientului.
O singura regulă pare să domneasca în pieţele bucureştene: nimic nu se pierde, totul se vinde!
