Mussolini, Mao, Hitler, Stalin, sunt nume care și astăzi te fac să te înfiori, dacă te gândești doar la milioanele de oameni pe care i-au trimis sau condamnat la moarte.
Există însă un personaj cu o ”contribuție” asemănătoare în istorie, însă numele său este pomenit rar spre deloc.
Regele Leopold al II-lea al Belgiei este responsabil de moartea a peste 10 milioane de oameni în Congo.
Este o parte a genocidului din perioada colonialistă, rivalizând cu figurile odioase din secolul 20.
Venit pe tron în 1865, a fost mânat de ambiția de a dezvolta un imperiu colonial puternic și era convins că puterea unei națiuni este egală cu forța financiară. Și astfel a încercat să stoarcă tot ce a putut din coloniile pe care le controla.
Folosindu-se de masca cercetărilor științifice și a acțiunilor umanitare, Leopold a folosit populația din Congo ca sclavi, pentru a extrage bogățiile țării. Viziunea sa era înfăptuită cu ajutorul lagărelor de muncă, tortură și execuții, toate sub supravegherea strică a unei armate personale.
Congo dispunea de vaste resurse minerale și era un teren fertil pentru agricultură, asigurând o bună parte din necesarul mondial de fildeș și cauciuc.
Populația nativă a fost forțată să muncească, iar dacă refuzau – erau pedepse severe. Bătăi, biciuri, execuții publice. Și cea mai mare parte a violenței împotriva congolezilor a avut loc cu o importantă contribuție a agenților imperiali recrutați din rândul nativilor.
Chiar dacă nu s-au pus niciodată de acord, căci primul recensământ din Congo a fost făcut în 1924, istoricii au ajuns la concluzia comună că populația din Congo a scăzut dramatic între 1885 și 1908. Cifrele variaza de la 2 la 13 milioane, însă mulți specialiști spun că 10 milioane de victime este estimarea cea mai aproape de realitate.
