Am făcut zilele trecute o comandă online şi spre final, mai aveam de completat nişte informaţii şi de bifat că sunt de acord cu regulamentul site-ului. Şi am primit mesajul: Acest pas este mandatoriu. Adică etapa era obligatorie, era obligatoriu să completez acele informatii. Fireste că întelegi despre ce e vorba, sau măcar bănuieşti.
Dar "mandatoriu" nu există în romană, avem doar "mandator", un cuvant învechit pentru "mandatar", care înseamnă împuternicit, reprezentant.
Firește că întelegi despre ce e vorba, sau măcar bănuieşti. Dar "mandatoriu" nu există în romană, avem doar "mandator", un cuvânt învechit pentru "mandatar", care înseamnă împuternicit, reprezentant.
Cuvântul cu acest sens este copiat, tradus mot a mot din engleză. Mandatory, obligatoriu, impus prin lege.
Totuși, la noi e obligatoriu, nu mandatoriu. Deci corect era: Acest pas este obligatoriu.
A adresat problema autorităților. Problema aici este utilizarea tranzitiva a verbului în acest context.
Conform DEX, a adresa poate fi reflexiv și tranzitiv. Problema e că în acest context, ar fi trebuit folosit reflexiv: Te adresezi cuiva cu o problemă. S-a adresat autorităţilor cu o problemă, nu A adresat autorităţilor o problemă. 1. A (se) îndrepta (cu) vorba către cineva.
2. A (se) îndrepta către o persoană, o instituție(cu) o invitație, o cerere; a face apel la. Verbul poate fi folosit și tranzitiv în română, ne spune DEX, dar în altă situație: A scrie adresa pe o scrisoare, pe un pachet. Ceea ce nu e cazul aici.
Tiparul e copiat din engleză, din nou. Verbul to address se foloseste asa: She adressed him. She addressed her students. Ea s-a adresat studenţilor. În română însă spunem că ne adresăm cuiva cu ceva.
Prin urmare, era corect: S-a adresat autorităţilor cu această problemă, în legătură cu această problemă. Dar nu adresăm ceva cuiva. Ci ne adresăm cuiva pentru ceva, în legătură cu ceva.
