Cel mai sângeros dictator al secolului XX şi
unul dintre cei mai cruzi din istoria omenirii, Adolf Hitler, s-a născut la 20
aprilie 1889, la Braunau am Inn, Austria. Lider al Partidului Naţional
Socialist German, cancelar al Germaniei din 1933, din 1934 devine conducător
absolut, Führer, al Germaniei. Ajuns
la putere în 1933 ca lider al mişcării naziste, Hitler a pregătit şi a
declanşat cel de al Doilea Război Mondial şi este responsabil de moartea a
milioane de oameni, în lagăre şi pe câmpul de luptă. Nu este clar şi, mai mult
ca sigur, nu vom afla niciodată care este cauza devierilor şi urii rasiale care
l-au împins la toate aceste crime împotriva umanităţii. Cert este că astăzi,
Adolf Hitler rămâne un pretext actual pentru noi controverse naziste, dar ?
culmea ? şi pentru acte culturale...
Un elev mediocru, Hitler încearcă să urmeze
cursurile Academiei de Arte Frumoase, unde nu trece de examenul de admitere. În
1907, se mută la Viena unde, timp de şase ani, trăieşte o viaţă mizeră. Singura
sa sursă de venit sunt nişte ilustrate cu clădiri din Viena, pe care le pictează
şi le vinde în cafenele. Sătul de ?babilonia
de rase?, în mai 1914 pleacă la München. După izbucnirea Primului Război
Mondial, se înrolează în armata germană. Cu această ocazie, are timp să îşi
schiţeze în minte doctrinele naţional-socialismului: anti-semitism feroce, o orientare rasistă asupra societăţii şi a
valorilor ei întru gloria ?rasei ariene?, sau a ?purităţii rasei?, concepte
preluate de la teoreticienii rasişti ai secolului al XIX-lea.
În 1919, Hitler se înscrie în Partidul
Muncitoresc German, un partid mic care sprijină ultranaţionalismul,
antisemitismul şi anticapitalismul ? un fond minunat pentru viitorul Führer.
Talentul propagandistic şi oratoric îl propulsează în scurt timp în comitetul
executiv al partidului. În 1920, alături de fondatorul Anton Drexler, făureşte
programul politic şi schimbă denumirea formaţiunii în Partidul Muncitoresc
Naţional-Socialist German. Rampa de lansare îl conduce pe Hitler la câştigarea
alegerilor în 1932, cu o campanie condusă de Joseph Goebbels, cu concursul electoratului absent la urne. Cu avânt
sporit, Hitler solicită direct funcţia de cancelar şi este numit, dar abia în
1933, după o lungă perioadă de frământări politice, un moment de instabilitate
propice unui regim totalitar, bine speculat de Hitler.
După
alegerile din 1930
Dictatura totalitară face paşi repezi, iar
antisemitismul creşte în mintea colectivă a germanilor, cunoscută fiind puterea
lui Hitler de a ?fermeca? şi coagula masele: ? Politica este o femeie. Cine nu înţelege
psihologia feminină a maselor, a mulţimii, niciodată nu va obţine efectul
necesar, întrebaţi-vă ce vrea femeia de la bărbat. Claritate,
hotărâre, forţă, acţiune. Dacă vorbeşti cu ea cum trebuie, se va sacrifica cu
mândrie?, spunea însuşi Führerul. Se foloseşte de ideologia ?rasei pure? în mod
extremist pentru a-şi justifica hegemonia politică şi cruciadele barbare prin
care terorizează şi extermină evrei, slavi, ţigani şi alte minorităţi rasiale,
culminând cu holocaustul a milioane de oameni nevinovaţi. Adept
al cultului nelimitat al forţei şi agresiunii, demagog şi mizantrop, el caută
întotdeauna să trezească în auditoriu sentimente josnice - ură, dispreţ şi
răzbunare. Ca să îşi asigure succesul, ia lecţii de mimică, hipnoză şi
gesticulaţie. ?Spune o minciună suficient de tare şi
suficient de mult şi lumea o va crede. Masele cred mai degrabă o minciună mare
decât una mică!
Bolnav de sifilis ? unii
spun că ar fi luat boala de la o prostituată evreică -, Hitler începe să creadă
că este predestinat de Dumnezeu să cureţe lumea de tot ce nu ţine de ?rasa
ariană? şi că intuiţia sa este infailibilă. Spre finalul războiului, nu pare să
mai ţină seama de realitate. Este un cadavru ambulant, menţinut în viaţă doar
cu ajutorul injecţiilor cu glucoză şi ?stimulante?, administrate de medicul
personal, Theodor Morell (după unii, un şarlatan). Ascuns în bunkerul în care
îşi va curma viaţa, bănuieşte că spionii i-au înlocuit cianura cu o substanţă
inofensivă, pentru a-l împiedica să se sinucidă. Se pare că a testat cianura pe
propriul său câine, ca să se poată sinucide liniştit alături de proaspăta
soţie, Eva Braun.
Bunkerul lui Hitler ? construcţie. Animaţie 3D
Bunkerul astăzi
Dincolo de atrocităţi. Hitler, ?un om obişnuit?
În mass media
contemporană, se vorbeşte despre Hitler în mod constant. Că este vorba despre
noi dezvăluiri, atrocităţi ale Holocaustului, filme, sau pur şi simplu glume
macabre, Führerul este prezent. Poate nu suficient însă, din moment ce un sfert
dintre tinerii americani nu au auzit de el sau cred că SUA a luptat în cel de
al II-lea Război Mondial împotriva Iranului şi Cubei... Sau pentru că, potrivit
unui sondaj, 25% dintre germani
consideră că nazismul ?a avut şi efecte pozitive?. Proporţia acestora
creşte până la 37% în rândul persoanelor de peste 60 de ani. Este un semnal de
alarmă pe care autorităţile germane, dar şi cele din lumea întreagă, nu trebuie
să îl ignore, când pericolul neonazismului este încă viu.
În domeniul cultural, se
pare că talentul Hitler cel respins la academia
de arte este ?recompensat? în zilele noastre, prin vânzarea unor picturi în
acuarelă şi schiţe care îi sunt atribuite. Suma plătită pentru aceste lucrări
s-a ridicat la peste 220.000 $, de trei ori mai mult
decât estimaseră oficialii casei de licitaţie din Marea Britanie. În ciuda
suspiciunilor exprimate de specialişti cu privire la autenticitatea lucrărilor,
cumpărătorii au plătit până la 20.000 $ pentru o acuarelă, de
pildă. În 1983, o revistă germană a cumpărat cu 5 milioane $ un
jurnal în 60 de volume atribuite lui Adolf Hitler, care s-au dovedit însă
falsuri.
Biserica Preux-Au-Bois, by Adolf Hitler
Intrând într-o zonă mai
amuzantă, dacă putem lega aşa ceva de un criminal, directorul unui muzeu al
războiului din Norvegia, William Hakvaag, susţine că a descoperit nişte desene
realizate de Führer în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în spatele
unui tablou semnat ?A. Hitler?, cumpărat în urma unei licitaţii din Germania. Desenele
conţin schiţe ale personajelor Disney din ?Albă
ca Zăpada şi cei şapte pitici?, semnate ?A.H.? şi din ?Pinocchio?, acestea
nesemnate. Se pare că Hitler avea în posesie o copie a filmului de animaţie ?Albă
ca Zăpada?, despre care credea că este ?cel mai bun film realizat vreodată?.
În aceeaşi notă amuzantă,
a fost lansată vara trecută prima comedie germană despre Hitler. Pelicula,
regizată de Dani Levy, încearcă să depăşească tabuuri pregnante în societatea
germană, portretizându-l pe Hitler ca pe un ?fricos? abuzat în copilărie. Regizorul
Dani Levy - evreu născut în Elveţia - spera ca filmul său să îl minimalizeze pe
Hitler, într-o ţară în care glumele pe seama dictatorului sunt văzute ca
imorale. El crede că ?este important ca Hitler să nu mai fie văzut ca un monstru de proporţii superumane?,
iar acest lucru se poate realiza numai prin comedie.
Mein Führer, un om obişnuit
În spectrul comediilor
despre Hitler, predecesorii lui Levy sunt Charlie Chaplin, cu ?The Great Dictator?, Mel Brooks cu neconvingătorul ?The Producers? şi
Radu Mihăileanu, cu ?Train de Vie?.
Preşul
Hitler
Anul trecut, la Tel Aviv
a fost deschisă o expoziţie unică, dedicată milioanelor de oameni care şi-ar
dori să îl calce pe Führer în picioare. Ei au avut această ocazie la
prezentarea unui ?Hitler Rug?, o lucrare semnată de artistul israelian Boaz
Arad, care vrea să demonstreze două lucruri: că Holocaustul a fost o lovitură
cumplită dată poporului lui Israel, dar şi că moartea celor şase milioane de
evrei în lagăre a fost speculată în folosul marilor puteri. ?Hitler Rug? vrea
să ilustreze ce ar face un vânător de nazişti dacă ar captura vânatul suprem,
liderul nazist.
Ella Moroiu, Antena3.ro
