Când scena politică a
lumii este zguduită de conflictul ruso-georgian, o ştire din Pakistan trece mai uşor
neobservată, chiar şi atunci când este vorba despre schimbări radicale. ?La centru?, nici măcar cel mai apropiat dintre oamenii lui Pervez Musharraf (پرویز مشرف) nu ştia clar ce avea să se întâmple luni, 18 august. Ei bine,
preşedintele Pakistanului a demisionat, într-un moment în care noua coaliţie de
guvernare a ţării îi pregătea o destituire pe motiv de încălcare a prevederilor
Constituţiei. În discursul pregătit pentru presă, Musharraf s-a plâns că guvernul
a lansat false acuzaţii la adresa sa, tocmai pentru a justifica o procedură
abuzivă de destituire: ?Anumite persoane care urmăresc
interese personale au lansat acuzaţii false împotriva mea, au înşelat
populaţia?, fără a ţine cont de eforturile depuse ?cu bună credinţă pentru
siguranţa acestei ţări greu încercate economic?.
Stabilitatea
Pakistanului, singura ţară islamică deţinătoare de arme nucleare, este
ameninţată de ofensiva fundamentaliştilor islamici aliaţi cu reţeaua al-Qaida,
ai cărei lideri sunt refugiaţi pe teritoriul său. În aceste condiţii, ambele
partide ale coaliţiei îi erau ostile actualului preşedinte, reales anul trecut
în condiţii controversate. Alegerile au avut loc după mai multe luni de
tulburări politice şi confruntări violente. Campania electorală a marcat
punctul culminant, încheindu-se cu un atentat sinucigaş devastator, în care au
pierit 47 de oameni. Violenţele au fost însă aproape uitate când opozanţii
preşedintelui ? două formaţiuni conduse de fostul premier Nawaz Sharif şi
respectiv de urmaşii regretatei Benazir Bhutto, asasinată la sfârşitul anului 2007 ? au câştigat alegerile şi au
şi contestat alegerea lui Musharraf de către fostul parlament.
Ca atare, preşedintele
pakistanez avea opţiuni limitate: să fie înlăturat prin votul a două treimi din
membrii Parlamentului; să dizolve Parlamentul şi să declare chiar situaţie de
urgenţă; sau, cea mai onorabilă soluţie ? demisia.
Preşedinţi disperaţi sau Cum să te agăţi de putere
În războiul american
împotriva terorismului, fostul lider de la Islamabad reprezenta unul din
aliaţii-cheie ai Washingtonului, cu toate că majoritatea populaţiei pakistaneze
se opune acestei tendinţe. Anul trecut, opoziţia a contestat dreptul şefului
statului de a candida din nou, la opt ani după preluarea puterii prin lovitură
de stat. Pervez Musharraf, în vârstă de 65 de ani, a preluat puterea în 1999,
îndepărtându-l şi exilându-l pe fostul premier Nawaz Sharif în Arabia Saudită. Apoi
a lansat Pakistanul pe linia pro-occidentală, după atentatele din 11 septembrie
2001 din SUA. În această notă, Osama bin Laden îi declarase război deschis lui
Musharraf, în cadrul unei campanii de propagandă marca Al Qaeda.
Acţiunile organizaţiei în Pakistan au constituit pretextul preşedintelui pakistanez, în faţa
iminentei căderi de la putere: într-un discurs televizat transmis în toamna
anului 2007, Musharraf afirma că ?terorismul şi extremismul au ajuns la apogeu?
şi ameninţă unitatea ţării. ?Consider că lipsa de acţiune în acest moment ar fi
sinucigaşă pentru Pakistan şi nu pot permite ţării să se sinucidă. Aşa că am
fost nevoit să acţionez pentru a apăra tranziţia democratică pe care am
iniţiat-o acum opt ani?, a declarat preşedintele Musharraf. Şi a acţionat: a
decretat stare de urgenţă şi a suspendat Constituţia.
Următoarea manevră s-a
îndreptat către puterea judiciară: ?Unii judecători iau decizii care slăbesc
puterea executivă? în lupta cu terorismul. Aşa că după decretarea stării de
urgenţă a schimbat mai mulţi preşedinţi ai Curţii Supreme pentru un aviz
favorabil. Curtea urma să se pronunţe asupra validării alegerilor prezidenţiale
din luna octombrie, câştigate de Musharraf, care îndeplinea pe atunci şi
funcţia de şef al Marelui Stat Major. Nici presa nu a scăpat ? mediile de
informare nu au mai avut voie să publice critici la adresa lui Musharraf, a
guvernului sau a armatei.
A
fost începutul sfârşitului, pentru că lumea întreagă a pus atunci sub semnul întrebării
alegerile legislative ce urmau în ianuarie 2008. Televiziuni private erau
reduse la tăcere, puterile occidentale doreau ca Pakistanul să revină pe drumul
cel bun, iar adversarii lui Musharraf acuzau evidenţa: acesta dorea doar să
prevină invalidarea realegerii sale în scrutinul din octombrie. Benazir Bhutto,
încă în viaţă, avea să renunţe la ideea unei posibile colaborări cu partidul
preşedintelui, în timp ce Nawaz Sharif cerea direct poporului să reacţioneze
împotriva lui Musharraf.
Musharraf, acuzat de
implicare în moartea lui Bhutto
Benazir
Bhutto ar fi urmat să predea unor oficiali americani un dosar referitor la
modul în care regimul condus de Pervez Musharraf şi serviciile de informaţii
pakistaneze intenţionau să fraudeze alegerile legislative programate pentru
ianuarie 2008. Întâlnirea cu demnitarii americani ar fi urmat să aibă loc chiar
în ziua în care a fost comis asasinatul, potrivit unui consilier al lui Bhutto.
În replică, Musharraf a cerut ca trupul neînsufleţit să fie exhumat pentru a
pune capăt polemicilor privind o eventuală complicitate a guvernului în
uciderea liderului opoziţiei, în plină campanie electorală. ?Da, să o exhumăm.
Doresc în proporţie de sută la sută exhumarea ei?, a declarat Musharraf.
Familia
a cerut în schimb ca regimul lui Musharraf să accepte deschiderea unei anchete
a ONU privind decesul ei, demers respins până în prezent. ?Nu poate fi iniţiată
o anchetă a ONU deoarece nu sunt doar două sau trei ţări implicate. De ce să
existe o anchetă? Este ridicol?, a declarat preşedintele. Circumstanţele morţii
lui Bhutto nu au fost clar stabilite, şi cadavrul său nu a fost supus unei
autopsii.
Potrivit
ipotezei oficiale a Guvernului, islamiştii care au legături cu reţeaua al-Qaida
sunt cei care au comis atentatul soldat cu moartea fostului premier pakistanez,
precum şi altor 22 de persoane, la Rawalpindi, în suburbia Islamabadului. Mai
mult de jumătate dintre cetăţenii pakistanezi consideră că organismele de
securitate ale guvernului pakistanez sau politicieni apropiaţi puterii sunt
responsabili pentru moartea lui Benazir Bhutto.
Cine va conduce Pakistanul?
Se
spune că soţul lui Benazir Bhutto, Asif Ali Zardari, ar putea urmări să devină
şeful statului şi că, în acest caz, va încerca să păstreze competenţele
actuale. Zardari a fost ministru în cabinetul soţiei sale însă, în urma unor
scandaluri de corupţie, care i-au dat prostul renume de ?ministrul zece la
sută?, a fost înlocuit. Pe de altă parte, Zardari sugerează că viitorul
preşedinte ar putea fi femeie, motiv pentru analişti să speculeze că ar putea
fi vorba de liderul paştun Asfandayr Wali Khan, al cărei partid liberal face
parte din coaliţia de guvernare.
Ella
Moroiu, Antena3.ro
