Deniile sunt slujbe unicat în cultul divin ortodox. Cuvântul denie vine de la slavonescu vdenie şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă.
Deniile se săvârşesc începând cu seara Floriilor, până în Vinerea Mare, atunci când se citeşte Prohodul Domnului.
Deniile nu se citesc mereu, potrivit creştinortodox.ro. Acestea se săvârşesc numai în două săptămâni din timpul unui an bisericesc şi anume: în săptămâna a cincea şi a şaptea din Postul Paştelui.
Semnificaţia Deniilor din Săptămâna Patimilor
În prima zi din Săptămâna Patimilor, Biserica ne aduce aminte de Patriarhul Iosif care a fost vândut de către fraţii sai în Egipt. El este o reînchipuire a Mântuitorului Iisus Hristos, vândut de Iuda.
Potrivit sursei citate, tot în timpul Deniei săvârşite de către preoţi în biserici, are loc şi pomenirea smochinului neroditor, blestemat de către Iisus Hristos să se usuce pentru că nu avea rod.
Este o pildă oferită omului: Dumnezeu este atât iubire, cât şi dreptate. Astfel că prin judecata de apoi, El va răsplăti, dar va şi pedepsi pe cei ce nu au rodit.
În Denia de Marţi se face pomenirea celor 10 fecioare. Din această minunată pildă reţinem că cinci dintre cele 10 fecioare au avut doar candela fără ulei, iar celelalte cinci au avut şi candela, dar şi ulei. Candela fără ulei reprezintă realizarea de sine în totală nepasare de ceilalţi, or candela cu ulei reprezintă evlavia însoţită de milostenie.
Pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului Iisus Hristos se face în Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor. Această Denie vine ca un simbol al pocăinţei şi îndreptării omului păcătos. Totodată, în această zi Iuda L-a vândut pe Mântuitorul Iisus Hristos fariseilor pe treizeci de arginţi.
Joia Patimilor este închinată amintirii a patru evenimente deosebite în viaţa Mântuitorului Iisus Hristos. Spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă a smereniei, Cina cea de Taină la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească şi începutul patimilor prin vinderea Domnului.
Mai mult decât atât, specific deniei de joi seară sunt şi citirea celor 12 Evanghelii şi scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în naosul bisericii.
În Vinerea Mare se face pomenirea sfintelor, înfricoşatelor şi mântuitoarelor Patimi ale Mântuitorului şi mărturisirea tâlharului celui recunoscător care a dobândit raiul.
În Sfânta şi Marea Sâmbătă se prăznuieşte îngroparea Mântuitorului Iisus Hristos cu trupul şi pogorârea la iad cu sufletul, pentru a ridica din stricăciune pe cei din veac adormiţi.
Sâmbăta seara începe slujba Învierii, iar Biserica ne cere: "În ziua Învierii să ne luminăm cu prăznuirea şi unii cu alţii să ne îmbrăţişăm, şi să le zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi şi aşa să strigăm: Hristos a Înviat din morți cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viata dăruindu-le".
