Nu cu mult timp în urmă, România se afla pe locul cinci în lume la resursa de aur. Anul trecut, în statistica mondială, noi nu mai apăream deloc. Nu s-au terminat resursele, însă nu mai putem ajunge la ele.
Aurul stă ferecat în minele pe care s-au îngrijit alții să ni le închidă, spre binele nostru. Cealaltă parte, substanțială, a ajuns pe la diverse companii străine, oferită cu foarte multă ospitalitate românească de diverși binefăcători de neam, însă privaților români le-am dat peste mână dacă au îndrăznit să aibă acces legal la vreun zăcământ.
După 2000 de ani de exploatare mai avem, din ce se știe, încă șase mii de tone de aur, adunate toate în ceea ce se numește, pe bună dreptate, patrulaterul aurifer al României, adică o suprafață de 800 de kilometri pătrați aflată în munții Apuseni. În acea zonă, spun specialiștii, oriunde ai perfora, ai da de zăcăminte de aur pur, aur cu agint sau cupru, aur învelit în minereu, aur în toate felurile și formele.
În ultimele decenii, această bogăție s-a aflat în mâinile unei singure entități, Regia Minieră Deva, devenită ulterior Minvest. Ea este cea care astăzi deține singurul muzeu al aurului din Europa. Clădirea adăpostește peste 1.300 de exponate, care vorbesc despre splendoarea metalului ascuns în munții noștri.
Din păcate am fost manipulați, mințiți și învrășbiți pentru a fi orbiți, furați și sărăciți și încă mai suntem.
Sfârșitul erei aurlui românesc a început în anii '90, când ne uitam cu jind la cei din Occident și visam să fim ca ei.
”În 1997, specialiști de la Banca Mondială, Banca Europeană și reprezentanți ai Uniunii Europene au venit să facă o evaluare pentru a vedea starea economică atunci când am aplicat pentru aderare. Ni s-a propus o măsură să facem o triere a exploatărilor miniere: mine care pot deveni rentabile prin investiții și mine care nu pot deveni rentabile. Pentru cele nerentabile vă dăm bani ca să le închideți, iar pentru cele rentabile nu vă dăm niciun ban. Deschideți larg porțile și permiteți capitalului privat să vină în industria voastră”, este declarația unui martor.
La mijloc au fost niște șmecherii, una dintre ele pusăla cale de specialiștii străini trimiși să facă auditul minelor.
”Întotdeauna aurul și argintul, elementele astea mai strategice au fost secret de stat. În fiecare an erau indicate cu alt indicativ. Auditul îți lua fișa tehnică pe ce ai scos tu de la mina ”X” și te punea să spui indicatorii”, declara fostul director Minvest.
