Germania, Franța și cel puțin alte șase state membre ale UE se opun folosirii denumirii de „membru asociat” pentru a descrie relațiile mai strânse dintre Uniunea Europeană și Canada, potrivit a șase diplomați implicați în negocieri, relatează Politico. În general, guvernele europene au opinii împărțite în privința propunerii lansate de Ursula von der Leyen în discursul său din 2026 privind starea Uniunii.
Denumirea reprezintă unul dintre principalele puncte de dispută în negocierile privind o declarație comună care urmează să stabilească domeniile de cooperare aprofundată dintre UE și Canada, înaintea summitului programat pentru 29-30 octombrie, la Montreal, au declarat pentru Politico cei șase diplomați și doi oficiali europeni. Declarațiile s-au făcut sub rezerva anonimatului.
Diplomații au precizat că obiecțiile vizează formularea „membru asociat”, nu obiectivul mai amplu de consolidare a relațiilor.
La cinci săptămâni după ce președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a propus pentru prima dată, în discursul său privind starea Uniunii, ca țara nord-americană să devină „membru asociat” al UE, luând prin surprindere atât guvernul canadian, cât și statele europene, și cu doar o săptămână înaintea summitului, divergențele demonstrează că termenul continuă să reprezinte un obstacol politic și de comunicare.
UE „își dorește cu adevărat o cooperare strânsă cu Canada”, a declarat Bernd Lange, președintele Comisiei pentru comerț internațional din Parlamentul European.
El a adăugat, însă, că și el ar evita folosirea termenului „membru asociat”, deoarece acesta poate crea prea multă confuzie cu alte forme de parteneriat ale UE, precum acordurile de asociere.
Germania exercită cele mai mari presiuni pentru eliminarea acestei denumiri din proiectul declarației, potrivit a cinci diplomați europeni, în timp ce Franța, Italia și Belgia se numără printre țările care și-au exprimat rezervele față de formulare.
Principala preocupare a statelor care se opun termenului este că UE încearcă să atribuie o denumire relației înainte de a stabili ce ar presupune aceasta în practică.
Potrivit a patru diplomați, aceste state consideră că noțiunea ar fi trebuit definită înainte de începerea negocierilor cu Canada. Alți doi au adăugat că guvernele respective sunt nemulțumite de faptul că von der Leyen a propus denumirea fără să consulte mai întâi autoritățile naționale.
„Cu siguranță am pus căruța înaintea boilor”, a declarat un diplomat. „Anunțăm ceva și abia apoi încercăm să stabilim ce presupune concret”.
Comisia Europeană va purta discuții cu statele sceptice și va încerca să găsească o formulare acceptabilă, a declarat un oficial european, adăugând că, în opinia sa, rezervele acestor țări provin din faptul că propunerea nu este încă suficient de clară în termeni concreți.
Oficialul a precizat că nu există dezacorduri privind obiectivul consolidării unei relații deja strânse, inclusiv în domeniile cooperării economice și militare, implicării internaționale și legăturilor instituționale.
„Contează ceea ce facem, nu cum numim acest lucru”.
Ce importanță are denumirea
Potrivit unuia dintre diplomați, termenul urmărește să descrie relația dintre UE și Canada drept una mai apropiată decât parteneriatele blocului cu alte țări, fără ca statul nord-american să devină membru al Uniunii.
Canada nu poate deveni membru cu drepturi depline, deoarece tratatele fondatoare ale UE limitează această posibilitate, din punct de vedere geografic, la statele europene.
Distincția este importantă deoarece acordurile existente cu vecinii europeni, inclusiv Regatul Unit, Elveția și țările din Spațiul Economic European, se concentrează în mare parte asupra accesului la piața internă a UE.
Canada, situată pe un alt continent, nu urmărește același model și nici aplicarea celor patru libertăți de circulație, a explicat diplomatul.
Ideea este ca părțile să identifice mai întâi domeniile concrete de cooperare și să decidă ulterior dacă sunt necesare noi tratate sau negocieri formale.
Se preconizează că, după summit, vor începe lucrările în șase domenii prioritare, progresele urmând să fie evaluate după șase luni, iar un bilanț complet să fie realizat un an mai târziu, la următorul summit UE-Canada, care va avea loc în Europa.
Evaluarea ar urma să stabilească dacă statul canadian s-a apropiat de UE prin participarea ca membru cu drepturi depline la programele Horizon Europe și Erasmus, dacă dezvoltă împreună cu Uniunea cabluri submarine și rezerve de materii prime critice și dacă analizează posibilitatea unor investiții din fondurile de pensii.
Dacă îndeplinește aceste criterii, Canada ar putea deveni primul membru asociat al UE, a declarat diplomatul.
Acesta a descris ideea drept un experiment, adăugând că „s-ar putea ca numai Canada” să primească vreodată acest statut. Planul arată schimbarea priorităților strategice de ambele părți.
Apropierea Canadei de europeni
Canada a depins multă vreme în mare măsură de comerțul cu Statele Unite, dar taxele vamale și presiunile politice exercitate de SUA au accentuat îngrijorările privind această dependență.
Prim-ministrul Mark Carney dorește să diversifice relațiile comerciale și să modernizeze infrastructura țării, inclusiv conexiunile energetice, care sunt orientate în mare parte pe direcția nord-sud.
Pentru UE, un parteneriat mai strâns cu Canada face parte dintr-un efort mai amplu de dezvoltare a relațiilor internaționale, pe fondul presiunilor tot mai mari exercitate de Statele Unite, China și Rusia.
Summitul urmărește să ofere parteneriatului un cadru politic mai bine definit. Declarația este încă în curs de revizuire, iar ambasadorii statelor membre ale UE urmează să o discute din nou luni.
Unul dintre oficialii europeni a avertizat că mai multe secțiuni ale documentului fac încă obiectul unor observații care nu au fost soluționate.
Un alt element controversat privește cooperarea energetică. Austria se opune oricărei referiri la aprofundarea cooperării în domeniul energiei nucleare, în timp ce Franța, România, Slovacia și alte câteva țări susțin includerea acesteia.