Prețurile motorinei ar putea rămâne la valori foarte ridicate şi pe parcursul anului 2027. Restricţiilor din rafinării li se adaugă presiunea guvernelor de a recupera consumul, iar companiile își reconstituie stocurile epuizate, notează CNBC.
„Trebuie să păstrăm prețurile produselor suficient de ridicate", a declarat luni Nikhil Bhandari, co-director al departamentului de cercetare a resurselor naturale din Asia-Pacific al Goldman Sachs.
Banca consideră că prețurile ridicate ale motorinei sunt necesare pentru a preveni recuperarea cererii din partea rafinăriilor, aflate în restricții.
Goldman estimează că marjele de rafinare („crack spreads”) la nivel mondial pentru motorină și combustibil de aviație, adică diferența de preț dintre produsele rafinate și țiței, vor avea o medie de peste 40 de dolari pe baril în 2027, depășind de două ori nivelul obișnuit de aproximativ 20 de dolari.
Barilul de petrol s-ar stabiliza la 80 de dolari
Această prognoză vine în contextul în care banca anticipează stabilizarea prețului țițeiului Brent la aproximativ 80 de dolari pe baril, pe măsură ce fluxurile recente de țiței prin Strâmtoarea Ormuz revin treptat la normal.
„Dacă va exista o redresare a cererii anul viitor, considerăm că sistemul global de rafinare va trebui să atingă cea mai ridicată rată de utilizare din ultimele două decenii”, a declarat Bhandari.
Baden Moore, analist de cercetare în domeniul resurselor și energiei la firma de brokeraj CLSA, a afirmat că slăbiciunea recentă a pieței nu reprezintă neapărat o pierdere permanentă a cererii.
„Cererea de bază pentru produse petroliere rămâne în mare parte intactă”, a precizat Moore într-un e-mail către CNBC, adăugând că, în schimb, cumpărătorii au echilibrat piața prin gestionarea stocurilor, utilizarea rezervelor, reducerea consumului și optimizarea activității rafinăriilor.
Refacerea stocurilor globale, concomitent cu satisfacerea cererii, ar putea dura până la doi ani, a mai adăugat el.
Sub presiune
Redresarea cererii de produse rafinate s-ar putea lovi, de asemenea, de limitările unei rețele de rafinare aflate sub tensiune, a precizat Goldman. Banca estimează că anul 2026 va fi un nou an marcat de o „evoluție negativă a capacității de rafinare”, întrucât capacitatea de rafinare din afara Chinei este de așteptat să se contracte cu aproximativ 300.000 de barili pe zi.
Conform raportului său global privind „super-ciclul” rafinării, publicat pe 21 septembrie, Goldman a estimat că stocurile de produse ar putea încheia anul 2026 la un nivel inferior celui mai scăzut indicator al duratei de acoperire a consumului (măsurat în zile) înregistrat din 2015 încoace.
Între timp, o capacitate de rafinare de aproximativ 2 milioane de barili pe zi din Orientul Mijlociu rămâne indisponibilă, a menționat Bhandari, în timp ce avarierea unor instalații din Rusia a limitat și mai mult oferta de motorină.
Rafinăriile din SUA, care au funcționat la rate ridicate pentru a compensa scăderea capacității totale, vor trebui, de asemenea, să efectueze lucrări de mentenanță amânate, ceea ce va reduce temporar volumele de prelucrare, a adăugat el.
Nu se preconizează că redresarea exporturilor de țiței din zona Golfului va îmbunătăți semnificativ disponibilitatea produselor rafinate, având în vedere că livrările de motorină, benzină și combustibil pentru aviație rămân limitate.
Europa va elibera 100 de milioane de barili de motorină și țiței pe piață
Declarațiile lui Bhandari vin după ce statele din G7 au convenit vineri să elibereze 100 de milioane de barili de țiței și produse rafinate pe parcursul a patru luni, inclusiv o „eliberare substanțială și imediată de motorină” în primele 20 de zile.
Anunțul a dus la scăderea cu 5,75% a cotațiilor futures pentru motorină pe piața europeană.
Totuși, experții nu sunt optimiști că această ofertă suplimentară va îmbunătăți disponibilitatea produselor rafinate și va tempera prețurile pe termen lung.
Rezervele de urgență „ne-ar putea asigura necesarul pentru o iarnă”, dar nu pot rezolva problema aprovizionării pe termen lung, a declarat luni Amin Nasser, CEO-ul Saudi Aramco.
„Eliberările din rezervele de urgență rezolvă doar o problemă de lichiditate, nu și problema de fond a stocurilor”, a afirmat Moore, de la CLSA. Aceste măsuri oferă un răgaz, dar implică consumul stocurilor existente în loc de refacerea lor, transformând astfel procesul de reaprovizionare într-o sursă de cerere pe termen mai lung.
Bernard Aw, economist-șef pentru regiunea Asia-Pacific la Coface, a împărtășit această opinie, adăugând că impactul unor astfel de eliberări este „mai degrabă temporar decât structural”.