Tabăra Națională „Părintele Teofil Părăian” a adus în fața tinerilor istorici, preoți și oameni preocupați de familie și valorile comunității
Ce înseamnă familia, cum se construiește o relație matură și care este rolul credinței și al Bisericii în formarea omului? Acestea au fost câteva dintre întrebările discutate în această vară la Mănăstirea Oașa, în cadrul Taberei Naționale „Părintele Teofil Părăian”.
Ediția din 2026, desfășurată între 8 și 17 august, a reunit 180 de tineri din România și câțiva participanți din diaspora și a avut ca temă „Pregătirea pentru viața de familie”. Evenimentul a fost organizat de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Alba Iuliei și Mănăstirea Oașa.
Programul a adus împreună teme de spiritualitate, familie, istorie și identitate, iar printre invitați s-au numărat academicianul Ioan-Aurel Pop și părintele Vasile Ioana.
Ioan-Aurel Pop: Biserica și emanciparea românilor din Transilvania
Unul dintre momentele importante ale taberei a fost întâlnirea cu academicianul Ioan-Aurel Pop.
Istoricul a susținut, pe 10 august, conferința intitulată „Biserica și lupta de emancipare națională a românilor din Transilvania (secolele XVI-XX)”.
Tema a pus în centrul discuției rolul Bisericii în păstrarea identității românești, a conștiinței naționale și a unității românilor, potrivit prezentării oficiale a taberei.
Prezența lui Ioan-Aurel Pop la Oașa a oferit tinerilor o perspectivă istorică asupra raportului dintre credință, identitate și comunitate.
Discuția s-a înscris într-un program mai larg în care organizatorii au urmărit să ofere participanților repere pentru înțelegerea propriei identități și a responsabilității față de comunitate.
Părintele Vasile Ioana: familia ca „spațiu al mântuirii”
A doua zi după conferința academicianului Ioan-Aurel Pop, în fața tinerilor a fost părintele Vasile Ioana.
Tema conferinței sale a fost „Familia, spațiu al mântuirii”.
Potrivit organizatorilor, părintele a prezentat familia nu ca pe o simplă formă de conviețuire, ci ca pe un spațiu al iubirii jertfelnice, al maturizării și al creșterii împreună în Hristos.
Ideea se înscrie în tema generală a ediției, „Pregătirea pentru viața de familie”, și mută discuția despre familie de la nivelul unei instituții sociale la cel al unei responsabilități personale și spirituale.
În această perspectivă, familia presupune nu doar compatibilitate și sentimente, ci și asumare, răbdare, fidelitate și capacitatea de a construi împreună.
De ce „pregătirea” începe înainte de căsătorie
Programul taberei a pornit de la ideea că o familie solidă nu poate fi construită fără oameni pregătiți să își asume responsabilitatea unei relații.
Dr. Virgiliu Gheorghe a vorbit despre acest subiect chiar în prima parte a programului, susținând conferința „Pregătirea pentru viața de familie”. Potrivit organizatorilor, el a insistat asupra responsabilității, fidelității și învățării iubirii ca dăruire.
Mesajul a fost completat de celelalte conferințe.
Părintele Dănuț Suciu a vorbit despre „Taina pocăinței - împăcarea familiei”, punând accent pe iertare, pocăință și schimbarea inimii ca elemente ale vindecării relațiilor.
Părintele Benedict Both a abordat tema „De la chimie la comuniune”, discutând diferența dintre entuziasmul începutului unei relații și iubirea matură, responsabilă și statornică.
Astfel, tinerii au fost invitați să privească viața de familie nu ca pe un eveniment care începe în ziua căsătoriei, ci ca pe rezultatul unei formări personale care începe mult mai devreme.
Credința nu a fost separată de viața de zi cu zi
Specificul taberei de la Oașa a fost faptul că aceste teme nu au rămas exclusiv în zona conferințelor.
Cei 180 de participanți au intrat în ritmul comunității monahale, participând la slujbe, activități gospodărești, repetiții de muzică psaltică, ateliere, drumeții și seri culturale.
Organizatorii descriu această experiență ca pe o formă de formare prin viață comunitară. Tinerii au fost puși în situația de a munci împreună, de a se ruga împreună și de a se raporta unii la ceilalți într-un cadru diferit de ritmul cotidian.
Familia a fost astfel prezentată ca o realitate care presupune exact aceste lucruri: responsabilitate, răbdare, atenție față de celălalt, slujire și capacitatea de a construi împreună.
Oașa, un loc de întâlnire pentru tineri
Potrivit organizatorilor, Mănăstirea Oașa devine în fiecare vară un spațiu în care tinerii se întâlnesc nu doar cu invitații taberei, ci și între ei și cu propria lor nevoie de sens.
Mărturiile participanților reflectă această dimensiune.
Bianca Ene din Ploiești, aflată la prima participare, a spus că Oașa a devenit pentru ea „un loc de suflet” și a asociat experiența cu rugăciunea, activitățile gospodărești și conferințele.
Andreea Comșa din Cluj-Napoca a vorbit despre liniștea sufletească și bucuria pe care le-a descoperit prin slujbe și activitățile desfășurate în mănăstire.
Un participant venit din New York, Iustin Bertea, a descris tabăra drept o ocazie de a se detașa de zgomotul societății contemporane și a vorbit despre bucuria de a vedea un grup numeros de tineri care împărtășesc valori comune.
Pentru organizatori, tocmai această comuniune reprezintă unul dintre rezultatele importante ale celor zece zile.
Hramul și încheierea taberei
Pe 15 august, participanții au participat la hramul Mănăstirii Oașa, de Adormirea Maicii Domnului, iar seara au luat parte la o sinaxă alături de starețul mănăstirii, părintele Silvan Cablea.
Mesajul de final a fost orientat spre întoarcerea în viața cotidiană cu ceea ce tinerii au învățat în tabără: seriozitate, rugăciune, responsabilitate, hărnicie, buna rânduială și decență în relații.
În ultimele două zile au fost organizate excursii la Mănăstirea Obârșia Lotrului și la Schitul „Sfântul Gheorghe Pelerinul” de pe Vârful Oașa Mare.
Ce rămâne după zece zile
La finalul taberei, mesajul central a revenit la tema inițială: familia.
Potrivit organizatorilor, participanții au plecat nu doar cu amintirea unei experiențe de vară, ci cu ideea că pregătirea pentru viața de familie începe prin apropierea de Dumnezeu, prin formare interioară și prin învățarea unei iubiri responsabile.
În acest sens, prezența unor personalități precum Ioan-Aurel Pop și părintele Vasile Ioana a oferit două perspective diferite, dar complementare.
Una a privit spre istoria și identitatea românilor și spre rolul Bisericii în păstrarea acestora. Cealaltă a privit spre familie ca spațiu al iubirii, responsabilității și formării spirituale.
Între cele două teme s-a aflat, de fapt, întrebarea centrală a taberei: ce fel de oameni trebuie să devenim pentru a putea construi comunități și familii solide?
Pentru cei 180 de tineri care au trecut în această vară pragul Mănăstirii Oașa, răspunsul nu a venit doar din conferințe. A fost pus în practică timp de zece zile, prin rugăciune, muncă, dialog, responsabilitate și viață împreună.