Pentru majoritatea miliardarilor, „vedere la ocean” și „comunitate securizată” sunt normalitatea care reflectă succesul financiar, însă Charlie Munger era un altfel de miliardar. Vicepreședinte o lungă perioadă la Berkshire Hathaway, care a murit cu doar câteva săptămâni înainte de a împlini 100 de ani, în noiembrie 2023, a locuit aproape șapte decenii în aceeași casă modestă din Los Angeles.
Casa nu numai că era departe de a fi luxoasă, dar, potrivit The Wall Street Journal, nici măcar nu avea aer condiționat. În timpul ultimului val accentuat de căldură care l-a prins în viață, cu trei ani înainte să moară, prietenii i-au dus ventilatoare electrice și saci cu gheață pentru că voia să răcorească biblioteca.
Munger, prietenul şi partenerul de afaceri al lui Warren Buffett, avocat specializat în imobiliare care a devenit unul dintre cei mai respectați investitori ai erei moderne, valora miliarde. Acesta deținea o casă spectaculoasă, cu vedere la ocean, în Montecito, California, care se află într-o comunitate cu acces controlat, pe care Munger o proiectase personal și în care spunea că vrea să-și petreacă ultimii ani. Casa se află într-o zonă atât de strâns legată de el, încât localnicii o numeau „Mungerville”.
Dar casa respectivă a rămas goală, pentru că Munger a locuit în continuare în casa lui liniștită și funcțională pe care o cumpărase în jurul anului 1953 și pe care nu a modernizat-o niciodată. În timp ce colegii lui își transformau averile în domenii opulente, Munger se răcorea cu gheață și ventilatoare.
Într-un interviu înregistrat anterior de CNBC și difuzat la scurt timp după moartea sa, Munger a explicat de ce a fugit de viața tipică de miliardar, în conace de pe domenii întinse.
„(Warren Buffett și cu mine) suntem suficient de inteligenți încât să ne fi uitat la prietenii noștri care s-au îmbogățit și și-au construit aceste case foarte luxoase. Și aș spune că, în aproape fiecare caz, îi fac pe oameni mai puțin fericiți, nu mai fericiți”, a spus el.
O „casă normală”, susținea Munger, își face treaba. Una mai mare te-ar putea ajuta să găzduiești câteva persoane în plus, dar „ete un lucru foarte scump de făcut și nu îți aduce chiar atât de mult bine în viață”.
A existat și o dimensiune morală a deciziei sale. Munger, care avea nouă copii din două căsnicii, credea că etalarea bogăției se poate întoarce împotriva ta. „Aveam un număr enorm de copii, deci era chiar justificabil”, a spus el pentru CNBC. „Și totuși am decis să nu trăiesc o viață în care să arăt ca ducele de Westchester sau ceva de genul acesta. Am făcut-o intenționat... Nu am crezut că ar fi bine pentru copii”.
Acest tip de cumpătare a definit viața lui Munger. Spunea adesea că a trăi sub nivelul propriu de trai nu este doar practic, ci și strategic. În timp ce alții erau obsedați de proprietăți, Munger se concentra pe strategii, pe planuri pe termen lung și pe oamenii din jurul lui.
„Nu a încetat niciodată să învețe”, a declarat pentru The Wall Street Journal fiul său vitreg, Hal Borthwick. Chiar și în ultimii ani când starea lui fizică se deteriorase, Munger continua să se documenteze în legătură cu inteligența artificială, susținea investiții imobiliare și se întâlnea cât de des putea cu prietenii la prânzuri, acasă.
Munger spunea că nu avea nevoie de un conac ca să se simtă bogat, ci avea cărți, idei, proiecte și oameni în jurul lui.