Orașul Schengen din Luxemburg, unde a fost semnat acordul de liberă circulație transfrontalieră, în 1985, între Franța, Germania, Luxemburg, Belgia și Olanda, se confruntă acum cu o problemă ironică: reintroducerea controalelor vamale. Orașul se află la granița dintre Luxemburg, Germania și Franța, scrie The Irish Times.
Un pod peste râul Mosela ajunge la punctul în care se întâlnesc granițele celor trei țări. „Punctul tripartit” exact, unde se întâlnesc Luxemburgul, Germania și Franța, se află în mijlocul râului. În apropierea acestui punct, la bordul navei MS Princesse Marie-Astrid, Franța, Germania, Luxemburg, Belgia și Țările de Jos au semnat Acordul Schengen în 1985, angajându-se să elimine controalele la trecerea frontierelor între cele cinci țări.
Pactul a creat un spațiu comun de călătorie european sau, așa cum este cunoscut, Spațiul Schengen.
Podgoria lui Nicolas Ruppert, un viticultor din a zecea generație se întinde pe 24 de hectare de teren, împărțită în proporție de doi la unu între Luxemburg și Franța. Înainte de încheierea acordului, muncitorii care transportau struguri sau vin puteau sta „ore întregi” la graniță.
Spațiul Schengen, care a eliminat necesitatea de a prezenta pașaportul, s-a extins de-a lungul anilor. Astăzi, acesta include 29 de țări, toate membrele Uniunii Europene (cu excepția Irlandei și Ciprului), plus Norvegia, Islanda, Elveția și Liechtenstein.
Controalele la frontieră se aplică în mod evident și persoanelor care intră în Spațiul Schengen din țări din afara acestuia.
Multă vreme, acordul a servit drept exemplu concret al beneficiilor practice pe care o integrare europeană mai strânsă le-ar putea aduce vieții oamenilor obișnuiți.
Nicolas, care are 28 de ani și îl ajută pe unchiul său Henri să administreze podgoria, a crescut într-o Europă în care, până de curând, cel puțin transportul cu mașina sau cu avionul între majoritatea țărilor era o normă.
Germania a reintrodus controalele la toate frontierele terestre în septembrie 2024, în încercarea de a demonstra că ia măsuri drastice împotriva imigrației ilegale.
Restricțiile au urmat atacurilor teroriste de la Solingen, unde un cetățean sirian căruia i s-a refuzat azilul a înjunghiat mortal trei persoane la un festival stradal din Germania. Bărbatul, care avea legături cu gruparea Statul Islamic, a fost condamnat și execută o pedeapsă pe viață.
Controalele au fost efectuate de-a lungul granițelor de est ale Germaniei încă din 2023, o mișcare care a determinat Polonia să înceapă să verifice germanii care se îndreptau în direcția opusă.
Restricțiile „temporare” au fost prelungite la fiecare șase luni. Germania a justificat controalele, susținând că nivelurile ridicate de migrație ilegală reprezintă o amenințare la adresa securității și ordinii publice.
Franța a urmat exemplul și a introdus puncte de control la frontiera terestră în urmă cu doi ani.
Giorgia Meloni, prim-ministrul de extremă dreapta al Italiei, a mers un pas mai departe ca răspuns la „criza” de la Ceuta din vara aceasta, impunând verificări ale pașapoartelor persoanelor care călătoresc cu barca și avionul din Spania în Italia. Joi, controalele au fost ridicate.
Peste 70.000 de migranți au trecut din Maroc în Ceuta, mica exclavă spaniolă de pe coasta nord-africană, în două zile în această vară, deși aproape toți s-au întors ulterior în Maroc.
Scenele haotice au stârnit panică în capitalele europene din cauza creșterii bruște a numărului de solicitanți de azil. Roma, și nu numai, l-au criticat pe prim-ministrul de stânga al Spaniei, Pedro Sánchez, unii mergând până la a cere suspendarea Spaniei din Spațiul Schengen pentru o perioadă.
Relațiile dintre Roma și Madrid au fost tensionate de atunci, exacerbate de faptul că Meloni și Sánchez se vor confrunta cu alegeri.
Guvernul olandez, în mod tradițional o altă persoană de linie dură în materie de imigrație, a pledat în privat pentru o mai mare coordonare între țările Schengen în ceea ce privește gestionarea frontierelor.
Ideea ar urma modelul formatului Eurogrup, care reunește, o dată pe lună, miniștrii de Finanțe din statele UE care utilizează moneda euro.
„Facem întotdeauna comparația cu Eurogrupul, care a fost creat după criza financiară. Dacă un membru nu își desfășoară activitatea, acest lucru are consecințe pentru ceilalți”, a declarat un diplomat.
Nu este prima dată când restricțiile la frontieră sunt reintroduse unilateral între țările din interiorul spațiului Schengen.
Germania, Danemarca și alte câteva state ale UE au început să verifice pașapoartele și documentele la frontierele interne în timpul valului de migrație din 2015, când peste un milion de solicitanți de azil au trecut granița în Europa, punând o presiune deosebită asupra țărilor de-a lungul frontierei externe de sud a UE.
Sistemele naționale de primire nu sunt supuse nici pe departe aceleiași presiuni. De fapt, numărul persoanelor care solicită protecție ca refugiați în UE este la cel mai scăzut nivel din ultimii cinci ani.
Însă multe guverne se află sub o presiune electorală uriașă din partea partidelor populiste de extremă dreapta, care câștigă un sprijin fără precedent în Germania, Franța și în alte părți, pe baza promisiunilor de a combate imigrația ilegală și de a ține solicitanții de azil afară.
În orașul Schengen, punctele de control de pe o autostradă aglomerată dintre Luxemburg și Germania reprezintă un real inconvenient pentru numărul mare de persoane care călătoresc zilnic, dus-întors.
„Oamenii de aici sunt furioși”, spune Nicolas, care face călătoria zilnic.
Ironia verificărilor la frontieră care au loc la Schengen nu a trecut neobservată de un grup de politicieni din rândul social-democraților luxemburghezi, care se aflau luna trecută într-un autobuz care traversa podul pentru a se întâlni cu partidul lor soră, SPD, din regiunea Saarland din Germania.
Autobuzul a fost oprit și inspectat de poliția germană, potrivit parlamentarilor care se aflau la bord.
„Cu greu ar putea fi mai simbolic: social-democrații din Luxemburg și Saarland se întâlnesc pentru a discuta despre cooperarea transfrontalieră și o Europă puternică și sunt verificați chiar în locul unde, în urmă cu peste 40 de ani, s-au pus bazele unei Europe fără frontiere interne”, au declarat cele două partide politice într-o declarație comună ulterioară.
Ulrich Commerçon, care conduce SPD în parlamentul landului Saarland, a declarat că blocajul cu care s-au confruntat colegii săi din Luxemburg „nu a fost doar simbolic”, ci ceva care a subminat spiritul cooperării transfrontaliere.
„Idealul european este din ce în ce mai mult lăsat în urmă”, a spus el.
Luxemburg este una dintre cele mai mici țări din Europa, iar aproape jumătate din forța sa de muncă face naveta din țările vecine, Belgia, Franța și Germania.
Din cei 20 de angajați ai podgoriei familiei Ruppert, doar Nicolas și unchiul său sunt originari din Luxemburg.
„Cred că este o particularitate a Luxemburgului și, de asemenea, a Spațiului Schengen, aceea de a avea mulți lucrători externi”, spune Nicolas.
Regiunea viticolă Mosela din Luxemburg este cunoscută cel mai bine pentru producerea de vinuri albe.
„Este neobișnuit deoarece este recunoscută ca o regiune viticolă transnațională care se întinde din Luxemburg până pe teritoriul francez și german. Romanii au adus vinul în Luxemburg acum 2.000 de ani”, spune Nicolas.
Zona este bună pentru viticultură deoarece râul captează căldura soarelui de vară, făcând temperatura de-a lungul malurilor sale mai caldă decât în alte părți ale țării.
În mod tradițional, pantele abrupte ofereau un unghi bun pentru ca rândurile de viță de vie să prindă soarele mai mult timp pe parcursul zilei.
„Astăzi căutăm să plantăm zone cu puțin mai puțin soare din cauza schimbărilor climatice”, spune el.
Dincolo de a face sau de a degusta vin, nu sunt foarte multe de făcut în Schengen. Pe strada principală a orășelului se află un restaurant chinezesc dărăpănat, o benzinărie, un pub și cam atât. Există, totuși, și un mic castel.
În plus, mai este și un muzeu dedicat istoriei Spațiului Schengen. Nava unde a fost semnat acordul, Marie-Astrid, este andocată afară, pentru ca vizitatorii să o poată vedea.
Nava fusese vândută Germaniei la începutul anilor 1990, dar Consiliul Local a răscumpărat-o, cu ajutor financiar din partea guvernului. Ulterior, a fost restaurată ca un memorial plutitor în Schengen, unde se află de un an.
În cele patru decenii care au trecut de când a găzduit ceremonia de semnare, ambarcațiunea a rezistat bine. Nu același lucru se poate spune despre spațiul de călătorie Schengen în sine și despre conceptul de eliminare a controalelor la frontieră dintre țările europene.