Oana Țoiu, ministra de externe în guvernul Bolojan, a comentat, miercuri seară, la Antena 3 CNN, anunțurile făcute de Franța și Marea Britanie privind recunoașterea Palestinei ca stat, dar și situația umanitară catastrofală din enclava palestiniană. Țoiu spune că România „nu se abate” de la poziția sa de recunoaștere a statului palestinian cu care are relații diplomatice din anul 1988. De asemenea, șefa diplomației române spune că România condamnă atacul Hamas și luarea de ostatici, însă acționează și pentru ameliorarea crizei umanitare din Gaza.
Radu Tudor: O afirmație tranșantă făcută de președintele francez, Emmanuel Macron, care spune în septembrie, Franța va recunoaște statul numit Palestina, la câteva zile a venit și premierul britanic. E un moment de învolburare în politica externă mondială pentru că e un subiect sensibil cu impact mondial, Israelul continuă bombardamentele în Gaza, până și marele prieten al lui Netanyahu, Trump, a spus că e gata, e suficient, ajunge cu bombardamentele.
Ce va face România în momentul în care doi dintre aliații săi, Franța și Marea Britanie spun că recunosc statul Palestina?
Oana Țoiu: Pentru România e mult mai important în acest moment să ne uităm la relația cu Israel și la relația cu Palestina decât la reacțiile partenerilor noștri internaționali.
În primul și în primul rând este important să asigurăm o doză de umanitate și de empatie, este inacceptabil atacul pornit de Hamas pe 7 octombrie, este de neiertat că nu au eliberat toți prizonierii pe care i-au luat din Israel.
În același timp, avem toți o datorie și morală și față de cadrul legal internațional să ne asigurăm că toți copiii și familiile, care nu participă activ la agresiunea Hamas, au acces la speranța unui viitor sigur.
Nu există incompatibilitate între buna relație a României cu Israelul și Palestina și această claritate morală că, în acest moment, în Fâșia Gaza, avem o criză umanitară de proporții la care trebuie să reacționăm toți, trebuie să reacționăm și ajutând direct și fiind și foarte clari în conversația cu Israelul și Palestina.
Ce face România în ce privește soluția celor două state e destul de clar de mult timp – România a recunoscut Palestina în 1988, e o decizie de la care nu s-a abătut pe parcursul acestor ani, dar România e o țară care nici nu a întrerupt relațiile diplomatice cu statul Israel de-a lungul timpului. Asta ne pune într-o poziție aparte, nu avem noi singuri puterea de a genera pacea acolo, dar avem un dialog deschis, consolidat de-a lungul multor ani, prin care să transmitem mesaje clare, să fim percepuți ca parteneri de dialog și atunci când suntem critici dar și atunci când susținem anumite lucruri și e important să ajutăm direct.
Operațiune de ajutor umanitar pentru palestinieni
Acum, în timp ce vorbesc cu dumneavoastră, de câteva minute, a aterizat un avion al nostru care a fost trimis în Palestina pentru a prelua de acolo care au nevoie de tratament oncologic.
Copiii au ajuns în România și vor fi transferați mai departe la spitale din alte țări care-i pot prelua. Sunt câțiva și în tratament aici în România. Pentru oricine se întreabă dacă a venit un copil din Gaza și a rămas un copil din România pe dinafară, că există o valoare umană universală, dar dincolo de asta nu a fost cazul să rămână nimeni pe dinafară.
Facem asta alături de cadrul stabilit de Comisie și facem eforturi împreună la nivelul UE pentru a asigura și un mai bun acces la ajutor umanitar și pașii necesari pentru a ajunge la pace.
Poziția României este că soluția pe termen lung este soluția celor două state. Sigur că suntem și realiști că e unul dintre cele mai complicate momente pentru a avansa pe această linie de dialog, dar aceasta credem că e soluția și încercăm să ajutăm acolo unde putem și încercăm să păstrăm, dincolo de acest moment foarte complicat, pe termen mediu și lung niște relații care să funcționeze între țări pentru că există o speranță internațională că din ce în ce mai mulți oameni vor vedea că se pot urmări obiective precum cel de a dezarma Hamas, de a recupera ostaticii, care sunt legitime. Dar e legitimă și nevoia fiecărui copil de supraviețui.