Trebuie să învăţăm să ne oprim, să ştim să apreciem valorile din jurul nostru şi trebuie să ne luăm timp să zâmbim, pentru că viaţa se scurge mai repede decât ne dăm seama. "Adevăratul timp este un punct care se numeşte "acum", înţepat de o infinitate de drepte care se numesc alegeri în viaţă", spunea Ioan Gyuri Pascu.
Ieri am ales să vă prezentăm povestea de viaţă a doamnelor care au schimbat la faţă România: Ana Aslan şi Maria Georgescu. Pentru că vrem să readucem în lumina reflectoarelor "legendele uitate" ale României, astăzi vă spunem "cântul" vieţii lui Jean Moscopol.
Versurile compuse şi cântate de artistul Jean Moscopol sunt de o actualitate cutremurătoare. Unul din cântecele sale, foarte apreciat în perioada imediată după cel De-al Doilea Război Mondial, se potriveşte uimitor de bine cu ceea ce se petrece în prezent în societatea noastră: "Ce frumos e când vin ruşii/ Şi îţi spun din dosul uşii,/ Cum să vorbeşti, cum să taci,/ Pe Apostolu’ să faci./ Ce frumoasă este viaţa,/ Când nu te apucă greaţa,/ Să-i tot perii pe intruşi/ Şi să-i tămâiezi pe ruşi" - bineînţeles că în locul ruşilor - care dictau în acea perioadă în ţara nostră, România prezentă are alţi "superiori" ascunşi pe care trebuie să "îi perie".
Cum începe povestea lui Jean Moscopol
De origine grec, născut la Brăila, pe malurile Dunării, la 26 februarie 1903, Jean Moscopol de mic ştia să cânte la mai multe instrumente, cunoştea bine franceza, italiana, engleza, germana şi greaca. A urmat şcoala primară şi cea secundară la Brăila, iar liceul - la Galaţi. A fost funcţionar la o agenţie maritimă, a lucrat şi la o bancă. A debutat în 1929 la barul „Zissu”, de pe strada Şerban Vodă din Bucureşti.
Inteligenţa şi carisma nu l-au putut ţine ascuns prea mult timp. A jucat în filmul „O noapte furtunoasă”, în rolul şansonetistului care cânta la Grădina de vară „Union”, a făcut primele înregistrări pe plăcile de gramofon şi a debutat la radio.
La doar 27 de ani a susţinut un turneu prin ţară cu Ion Manolescu şi a devenit artistul exclusiv al Casei londoneze de discuri „His Master's Voice”. Doi ani mai târziu merge la Berlin, unde imprimă discuri cu orchestre celebre, ca Honlgsberg şi James Kok, şi ia lecţii de canto cu profesorul Korst.
După terminarea războiului, când România a fost acaparată de puterea URSS-ului, Moscopol a părăsit ţara şi a plecat în Grecia, apoi în Germania şi Franţa. Pentru că nu îşi găsea locul, s-a gândit să treacă Oceanul şi s-a stabilit în SUA, în New York. Însă gândurile sale erau îndreptate tot spre România.
Cânta în diferite localuri despre regimul sovietic care înrobise ţara, dar şi despre visurile şi speranţele românilor.
Jean Moscopol moare în 1980, iar lumea pare că l-a uitat. După Revoluţie cea mai mare realizare a fost publicarea, în 1993, a unor cântece pe care Jean Moscopol le-a înregistrat în anii '70 cu ajutorul lui Aristide Buhoiu.
Comuniştii au şters foarte multe cântece şi înregistrări cu Jean Moscopol pentru că erau revoltaţi de puterea cuvântului pe care acest om o avea. Adevărul spus sub forma satirelor, care hipnotiza parcă sutele de ascultători, a fost ca un ghimpe în procesul de uniformizare pe care l-au dorit comuniştii.
Jean Moscopol este un român de legendă pe care trebuie să îl ascultăm măcar o dată. Maestrul Tudor Gheorghe a cântat numeroase piese de-ale lui Moscopol în concertele sale.
