Nouă învăţăminte merită să fie trase de România în urma crizei economice, a declarat Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR).
El consideră că important este ce au învăţat economiile despre cauzele crizei, despre eficienţa instituţională de supraveghere a pieţelor şi a setului de instrumente disponibile şi, despre cum e mai bine să fii poziţionat când apare o criză.
Există 9 învăţăminte care trebuie să fie trase în urma crizei, "dintre care 7 au valabilitate generală, iar două sunt in mod special valabile pentru economii emergente, cum este şi Romania", a afirmat Isărescu, în cadrul discursului de la Academia Română.
?Ca să elimin orice posibilă confuzie, doresc să precizez de la început la ce NU se referă lecţiile pe care le voi prezenta. Unu, ele nu se adresează problemei ciclurilor economice mai scurte sau mai lungi şi nu sugerează că o criză încheie un ciclu economic. Doi, lecţiile nu răspund la întrebarea dacă vom putea vreodată evita o criză financiară?, declara guvernatorul în deschidere.
1. Nivel scăzut al inflaţiei nu reprezintă o condiţie suficientă
pentru asigurarea stabilităţii financiare pe termen lung.
?Criza financiară mondială actuală a apărut după aproape două decenii de inflaţie relativ scăzută şi stabilă. O serie de factori au făcut ca inflaţia scăzută să coexiste cu lichiditatea abundentă. Aceasta din urmă şi suprasaturarea cu economii au menţinut ratele dobânzii şi volatilitatea la niveluri joase?.
2. La anumite perioade, reglementarea şi supravegherea rămân în
urma pieţelor. Pieţele găsesc întotdeauna calea spre a inova pentru că permanent agenţii economici sunt în competiţie pentru a satisface nevoi reale. Inovaţiile cresc eficienţa cu care nevoile sunt satisfăcute şi din acest motiv procesul de inovare nu va înceta niciodată. Chiar dacă se pun bariere administrative, pieţele tot găsesc soluţii pentru a satisface cererea.
3. În UE ne lipsesc unele instituţii. Acest lucru este evidenţiat foarte clar în Raportul de Larosiere. În capitolul dedicat măsurilor reparatorii în domeniul supravegherii financiare din UE se propune o reformă structurală care are în vedere două domenii: supravegherea macroprudenţială şi supravegherea microprudenţială.
4. Stimulentele de natură salariale în companiile private nu sunt
adecvat corelate cu gestionarea riscului. Legătura dintre stimulentele managerilor şi gestionarea riscului nu este întotdeauna evidentă. În ultimiiani inovaţiile financiare, produse şi instituţii inadecvat reglementate şi supravegheate, au făcut posibilă acumularea de profituri mari pe termen scurt concomitent cu asumarea de riscuri foarte mari. Nu au existat stimulente care să lege remuneraţia şi premiile de obţinerea de profituri pe termen mediu lung. Aceasta a fost un stimulent pentru manageri să îşi asume riscuri pe care fie nu le-au înţeles fie le-au neglijat pentru a mări profitabilitatea de care erau legate premiile.
5. Oamenii uită de apariţia crizelor în perioadele de prosperitate
şi neglijează conceperea de mecanisme de gestiune a crizei. Tensiunile inanciare semnificative şi cu atât mai mult crizele financiare sunt venimente rare. Mecanismele de gestionare a crizei existente la data apariţiei evenimentului pot fi inadecvate. Pot exista prevederi legislative care împiedică acţiunea rapidă sau se poate ca setul de instrumente şi proceduri dintr-o ţară să fie diferite faţă de o altă ţară, ceea ce împiedică cooperarea etc. Cred că lecţia care apare este că trebuie să existe un proces periodic de actualizare a mecanismelor de gestionare a crizei.
6. FMI a căpătat un rol sporit după ce a fost criticat că nu a
prevăzut criza asiatică. În urmă cu câţiva ani mulţi prevedeau un declin masiv al rolului FMI în actualul context economic. Dar criza de astăzi pare să redescopere rolul FMI-ului pe această planetă. Fondurile sale au fost crescute recent pentru a putea face faţă la solicitările care vin de la diverse ţări pentru ajutor financiar şi asistenţă tehnică. Din declaraţia liderilor G20 rezultă că FMI va evalua cu regularitate acţiunile iniţiate şi acţiunile globale necesar a fi iniţiate.
7. Măsurile expansioniste trebuie acompaniate de la început de strategii de ieşire. Istoria ne-a arătat că măsurile expansioniste de ieşire din crize economice nu rămân fără efecte adverse în termenii inflaţiei. Lecţia anilor 70 este aceea că politicile expansioniste prelungite au produs inflaţie şi datorii publice mari, a căror reducere a necesitat politici restrictive, care au făcut ca media creşterii economice să rămână relativ scăzută. Lecţia acelor ani şi a altor perioade similare în abordare este aceea că măsurile anticriză trebuie concepute pornind de la obiectivul asigurării sustenabilităţii fiscale şi a preţurilor pe termen mediu-lung.
8. Este importantă evitarea dezechilibrelor macroeconomice şi urmărirea unei pante de creştere sustenabile sprijinită de un grad substanţial de reforme structurale. Această lecţie este valabilă în mod special pentru economiile emergente. Am subliniat în mai multe prezentări făcute în ultimii ani că principala provocare pentru România o constituie convergenţa cu UE concomitent cu menţinerea stabilităţii macroeconomice. În ultimii ani creşterea economică accelerată a fost posibilă datorită utilizării economiilor străine. Băncile au devenit dependente de finanţarea externă, iar deficitul contului curent a depăşit limitele de sustenabilitate, făcând economia românească vulnerabilă. riza mondială a accentuat această vulnerabilitate, care se reflectă în reducerea semnificativă a creşterii economice.
9. Adoptarea euro nu se poate substitui politicilor de ajustare. Această lecţie a devenit mai evidentă odată cu instalarea crizei economice în economiile emergente. Atât timp cât leul s-a apreciat, până în vara lui 2007, problema adoptării euro nu era pe agenda curentă a agenţilor economici. Criza a făcut evident însă că leul era supra-apreciat şi piaţa a făcut corecţia necesară. Într-o perioadă relativ scurtă de timp - din iulie 2007 şi până în prezent - leul s-a depreciat cu aproximativ 35 procente. În aceeaşi perioadă, perspectivele creşterii economice s-au schimbat dramatic: de la o creştere de aproape 9.4 procente în trimestrul III 2008 la o scădere, probabil semnificativă, în trimestrul I 2009. Vom răspunde noilor condiţii utilizând politica monetară şi politica fiscală.
Antena3.ro
