De ce avem criză?
Pentru că am fost prea lacomi şi pentru că nu am înţeles că economia de piaţă are şi lipsuri. Dar faptul că acum ne conştientizăm lăcomia din trecut, nu înseamnă că nu vom redeveni avizi de îmbogăţire când criza va fi rămas un vis urât.
Însă sunt sigur de faptul că, dacă această criză se va repeta în 2, 10 ani, nu va avea aceeaşi formă şi atunci va fi imposibil ca guvernele să solicite popoarelor să mai suporte financiar instituţiile în declin. În prezent, oamenii s-au supus sporirilor de taxe şi impozitărilor acerbe, însă pe viitor vor refuza să mai plătească datoriile altora. De aceea, trebuie să evităm o altă criză şi să ne asigurăm că majoritatea cauzelor care au stat la baza acesteia vor putea fi controlate. Pentru aceasta e nevoie de un set de reguli care să li se aplice băncilor. Acest set de reguli este privit diferit de fiecare stat în parte, are forme diferite în fiecare colţ al lumii, dar la bază are un principiu solid ce trebuie, de acum, să guverneze sectorul bancar mondial: limitarea riscului.
Cum diferă actuala criză de Marea Depresiune?
Criza pe care planeta o înfruntă în prezent e mult mai uşor de suportat decât Marea Depresiune pentru că statele s-au mobilizat şi au învăţat din mers o lecţie importantă: ?Lucraţi împreună?.
?Adevărata constrângere impusă de FMI este una legată de munca în echipă, nu de indicatori financiari: Dacă vreţi să fiţi o forţă la nivel global trebuie să acceptaţi să construiţi împreună o Uniune Europeană cu nucleu solid. Dacă refuzaţi şi vă izolaţi, în viitor nu va mai exista o Uniune Europeană capabilă să ameninţe cele două forţe mondiale ? China şi SUA?.
Nu vom scăpa de criză fără costuri. Iar costul în cazul României şi al celorlalte state îl constituie datoriile acumulate.
ÎN AŞTEPTAREA LUI STRAUSS-KAHN
De ce îşi salvează statele băncile aflate în faliment?
Pentru că e nevoie de un sector financiar. Oricum ar fi el. Toţi plătitorii de taxe au nevoie de sisteme de economii, au nevoie să li se asigure un loc unde să îşi poată depune banii, spune Strauss-Kahn.
Ce nu este normal e ca băncile să profite de pe urma acestei necesităţi şi să tragă, în mod iresponsabil, fonduri de la populaţia sărăcită de criză.
De asemenea, nu e de recomandat nici ca statele ale căror bănci creează astfel de probleme să creadă că instituţiile bancare îşi vor schimba spontan comportametul.
De ce FMI impune restricţii şi pretinde plată pentru ajutorul oferit statelor în dificultate?
Evident, vrem să fim plătiţi pentru ajutorul pe care îl acordăm pentru că, şi noi, la rândul nostru, lucrăm cu resurse proprii, resurse care, odată înapoiate, vor fi foloste pentru a ajuta alte ţări cu probleme. Însă FMI face mai mult decât să împrumute. FMI oferă direcţii. Direcţii bune şi ţinte de prosperitate pe care statele să le atingă într-un timp mai scurt decât dacă ar fi lăsate să acţioneze singure. Noi le dăm un imbold pentru a menţine toţi indicatorii la un nivel adecvat. Logic vorbind, ar fi trebuit să forţăm guvernele să le atingă chiar mai repede, dar noua politică a FMI este mai flexibilă, adaptată fiecărui stat în parte şi, astfel, oferim mai mult timp.
ÎMBULZEALA PRESEI
Am făcut ce trebuie?
Am prevăzut-o şi am spus că va veni o criză mai gravă decât Marea Depresiune. Atunci, statele lumii ne acuzau de pesimism în exces, cu atât mai mult cu cât acum se dovedeşte că nu a fost mai gravă decât cea din 1929. Însă există. Şi putea fi mai rău dacă nu am fi intervenit la timp. Din 2008, am fost îndelung criticaţi. Dar am reuşit să evităm o criză mai puternică decât Marea Depresiune. La summitul G7 din 2008, ni se spunea că nu ştim ce facem şi că speriem lumea. Acum, s-a demonstrat că am avut dreptate. Criza a venit şi este o realitate a noastră, a tuturor.
FMI adoptă politici de constrângere pentru a disciplina statele care nu reuşesc să o facă singure. FMI a fost şi este real şi ajută în continuare state precum România sau Ungaria. În prezent, Fondul se concentrează pe lupta împotriva crizei, cu toate că în trecut voia să salveze lumea. Acum suntem umili şi ne axăm pe probleme particulare. Ne-am impus şi noi condiţii şi am avansat.
Suntem un nou FMI. Suntem un doctor bun pentru statele bolnave. Nu numai că le dăm pastile, dar le şi învăţăm cum să se comporte pentru a nu se îmbolnăvi din nou. Impunem constrângeri fiecărui stat care apelează la noi nu pentru că suntem ?băieieţii răi?, ci pentru că ţara care apelează la noi are probleme.
MUGUR ISĂRESCU, URÂNDU-I "BUN VENIT" ŞEFULUI FMI
Ce vine după criză?
Următorul pas e aşa numitul ?economy boost?, boom-ul economic. În Europa deja numeroase state au revenit pe creştere, însă problemele persistă în partea de Est. O greşeală ar fi să percepem criza ca pe un fenomen trecut. Luaţi exemplul României. România trebuie să se bucure de prognozele favorabile care dau ca sigură revenirea pe creştere. Însă la nivel social, şomajul este în creştere. Prin urmare trebuie făcută o corelaţie între politicile economice şi cele sociale.
Privind dincolo de criză, balanţa ?sărac-bogat? se schimbă. Se ştie ca economiile asiatice avansează rapid, iar dacă Uniunea Europeană nu acţionează rapid, curând, marea bătălie economică de la nivel global se va da între SUA şi statele asiatice, dintre care se remarcă China. Însă Europa are toate şansele să fie unul dintre marii jucători dacă se mobilizează. Dar asta nu se va întâmpla dacă stăm şi aşteptăm. Uniunea Europeană trebuie să îşi îmbunătăţească modul de funcţionare, procesul de integrare, coordonarea resurselor. În caz contrat, UE va rămâne în plan secund.
STUDENŢII, VIITORII "LIDERI AI LUMII"
Mesajul meu căre tinerii de astăzi ? conducătorii de mâine: munciţi ca să ieşiţi din criză şi pregătiţi-vă statul pentru a înfrunta probleme pe termen lung. În 10 ani, liderii din prezent vor scrie cărţi despre ce se petrece acum în economie. Vor scrie despre criză şi despre cum statele au colaborat pentru a înfrunta ameninţarea economică. Globalizarea a devenit, odată cu criza, o realitate. Globalizarea nu mai este un concept din cărţi şi nu mai putem scăpa de ea. Menţineţi un deficit sustenabil, bazat pe investiţii din prezent care vă vor aduce profit în viitor. Nu înseamnă să menţineţi deficitul pe 0, ci orice cheltuială pe care o faceţi în prezent să fie justficată în viitor. Orice datorie pe care o acumulaţi acum şi o amânaţi, o vor plăti copiii voştri.
Sintia Radu, Antena3.ro
