Economia socială este un domeniu în plină dezvoltare, iar concepte ca inovație socială, întreprinderi sociale și antreprenoriat social sunt tot mai des întâlnite.
Inovarea sociala are un caracter social atât din punct de vedere al obiectivelor sale, cât și din punct de vedere al mijloacelor utilizate.
- Inovația socială - Definiții:
Conform OECD LEED (2000) Inovația socială caută noi răspunsuri la problemele sociale prin identificarea și furnizarea de noi servicii care îmbunătățesc calitatea vieții persoanelor și comunităților și identifică și implementează noi procese de integrare pe piața muncii, competențe, locuri de muncă și forme de participare. Inovațiile sociale au ca obiectiv bunăstarea indivizilor și a comunităților, atât în calitate de consumatori, cât și de producători.
Conform Mulgan et. al. (2007) Inovațiile sociale reprezintă idei noi care se adresează nevoilor sociale neîndeplinite - și care funcționează.
Conform NESTA (2009) Inovația socială reprezintă inovația întreprinsă pentru binele social și public și care are ca obiectiv satisfacerea de nevoi sociale care pot fi neglijate de formele tradiționale de piață privată sau care au fost slab deservite sau nerezolvate de către serviciile de stat. Inovația socială poate avea loc în interiorul sau în afara serviciilor publice. Poate fi dezvoltată de sectoare publice, private sau terțe, sau de utilizatori și comunități.
Murray, Caulier-Grice și Mulgan (2010) au definit Inovațiile sociale ca reprezentând idei noi (produse, servicii și modele) care vin în întâmpinarea nevoilor sociale (mai eficient decât alternativele) și creează noi relații sociale sau colaborări.
Conform Direcției OECD pentru Stiinta Tehnologiei și Industrie (2011) Inovația socială se referă la un grup de strategii, concepte, idei și tipare organizaționale care au drept obiectiv extinderea și consolidarea rolului societății civile ca răspuns la diverse nevoi sociale (educație, cultură, sănătate). Termenul se referă, printre altele, la: noi produse și servicii, noi modele organizaționale (metode de management, organizarea muncii), noi forme instituționale, noi roluri și noi funcții sau noi mecanisme de coordonare și guvernare.
Conform Comisiei Europeane (2013) Inovațiile sociale reprezintă idei noi (produse, servicii și modele) care au drept obiectiv satisfacerea nevoile sociale și crearea de noi relații sociale sau colaborări. Acestea vizează îmbunătățirea bunăstării umane.
Conform Programului Uniunii Europene pentru Ocuparea Forței de Muncă și Inovare Socială, inovarea socială reprezintă un instrument utilizat în soluționarea problemelor sociale generate de factori ca îmbătrânirea populației, sărăcie, șomaj, noi modele de organizare a muncii și noile stiluri de viață, justiția socială, educația, asistența medicală. Inovarea socială se referă la dezvoltarea de noi idei, servicii și modele pentru a aborda mai bine problemele sociale. La realizarea de inovații sociale pot contribui atât actori publici, cât și privați, obiectivul fiind îmbunătățirea serviciilor sociale
- Inovația socială - Caracteristici:
- Obiectiv social - Inovația socială urmărește obiective sociale;
- Impact social/schimbări sociale - Inovația socială are un impact asupra societății;
- Durabilitate- Proiectele de inovare socială sunt durabile;
- Creativitate- Idei noi dezvoltate de indivizi creativi pot produce schimbări sociale;
- Inovare- Proiecte inovatoare, noi moduri de a face lucrurile;
- Colaborare;
- Scalabilitate;
- Învățare socială- Învățare partajată între actorii sociali implicați în inovație;
- Neliniaritate- Procesul de inovație nu urmează un tipar liniar;
- Abordare deschisă- Deschiderea către implicarea diversilor actori.
- Inovare socială - Tipologie:
Inovațiile sociale sunt clasificate după mai multe criterii
- a) După tipul produsului/serviciului/modelului/soluției nou găsite:
- Inovații sociale de produs: crearea și dezvoltarea unui produs fizic;
- Inovații sociale de servicii: schimbări ale serviciilor;
- Inovații sociale de proces: procese noi (de exemplu procese organizaționale noi sau procese de producție noi).
- b) După impact:
- Inovații sociale incrementale: se referă lacontinuarea unor îmbunătățiri;
- Inovații sociale radicale: reprezintă schimbări discontinue;
- Inovații sociale sistemice: se referă la schimbări în sisteme tehnologice, manageriale sau organizaționale.
- c) După gradul de noutate:
- Inovații sociale noi: noi tipuri de produs, de serviciu, de organizare a muncii;
- Inovații sociale parțial noi: o tehnologie sau modalitate de a face lucrurile într-un domeniu, într-un tip de organizație.
- d) După categoriile de beneficiari ai inovațiilor:
- Inovații sociale adresate unor grupuri și categorii sociale specifice (persoane din anumite grupuri sociale vulnerabile, persoane cu dizabilități, tineri, vârstnici, persoane care lucrează în același domeniu);
- Inovații sociale adresate unor comunități locale, unor persoane dintr-o zonă geografică;
- Inovații sociale adresate membrilor unei societăți în ansamblu;
- Inovații sociale de care beneficiază în mod individual persoane care decid să adopte inovațiile respective, care suportă costurile adoptării și, care prin utilizarea lor, produc efecte asupra unor grupuri și comunități mai largi.
- e) După domeniul calității vieții pentru care au produs îmbunătățiri:
- Inovații sociale pentru Familie și gospodărie;
- Inovații sociale pentru Educație, formare, cunoaștere;
- Inovații sociale pentru Sănătate;
- Ionvații sociale pentru Angajare și carieră profesională;
- Inovații sociale pentru Acces la resurse economice;
- Inovații sociale pentru Viața în comunitate și participarea socială.
