Tocmai de aceea Crăciunul este despre familie și cei apropiați, cei cu care îți faci amintirile și împreună cu care le vei depăna mai apoi. Asta încercăm să facem, în felul nostru, în ciuda iureșului cotidian și a haosului în care suntem nevoiți să trăim în decembrie. Lista ideală cuprinde tot felul de activități cu familia, de la vizite la Tărguri de Crăciun, la copt fursecuri de casă, de la împodobit bradul, musai cu decorațiuni făcute tot la un loc, cu toții membrii clanului, până la așezat masa în zi de sărbătoare, totul se contorizează, totul trebuie neapărat trecut în albumul cu fotografii.
M-a luat valul și am pornit în goana după amintiri. Prima oprire – Târgurile de Crăciun. Unde, ce să vezi, eram mai mulți cu același scop nobilo-familial. Pentru că totuși învățăm din greșeli, am renunțat la ideea de a merge într-o zi de weekend, când am fi mărșăluit cu șuvoiul, disperați după câte o poză în care să nu fie miliarde de străini, petrecând tot timpul la o coadă infernală pentru un produs subdimensionat și vândut la suprapreț și enervându-ne din te miri ce, cât să ne „priiască” amintirea. Singurul neajuns de neevitat a rămas parcarea, o veșnică problemă a capitalei, indiferent de dată sau anotimp. Am purces la drum, entuziasmați (mai mult adulții decât copilul din dotare), avânt care a pierit pe drumul de la mașina lăsată la 5 stații distanță până la Târgul propriu-zis, dar care s-a refăcut când am văzut loc. Loc gol. Spațiu. Așa, ca atunci când nu te calcă nimeni în picioare ca să ajungă din punctul A în punctul pe B pe o diagonală imaginară. Nemaiîntâlnit. Nemaipomenit. Minunat. A fost singura dată când am reușit să vedem și atracțiile Târgului, să și mâncăm ceva, să ne și cumpărăm fursecuri si dulce de casă și chiar să ne dăm în Roată și să facem poze în Casa lui Moș Crăciun.
Next stop, vestitele locații cu luminițe deosebite. Ba o florărie, ba o casă interbelică ferchezuită. Aici lucrurile merg repede dacă nu te nimerești cu vreun creator de conținut pentru care două miliarde de fotografii nu sunt suficiente ca să o aleagă pe cea perfectă. Sau cel puțin ar trebui să meargă, dacă ar sta copilul normal când stă soțul și invers. Dacă la alții se poate, la noi a fost o misiune imposibilă, dar până la urmă nu e niciun bai, că doar normali nu eram, de ce să mintă pozele? După strâmbături și câteva încercări eșuate, ne-am îndreptat spre ciocolată caldă. Ai zice că e simplu, dar nu, dacă la torturi și prăjituri București este orașul pe care să-l alegi, pentru că opțiunile sunt nelimitate, la ciocolată caldă, din cea cremoasă ca o budincă, dulce și aromată, lucrurile nu stau la fel de bine. Asta mai ales pentru cineva care are deja setat un standard, ca urmare a gustării celei mai grozave ciocolate calde din lume în urmă cu un deceniu, într-un loc care evident că nu mai există și care a lăsat în urmă multă nostalgie...
După un tur de forță, degustări felurite și dezamăgiri la fel de numeroase, am decis că ne descurcăm pe cont propriu și ne ocupăm de problemă în căldura propriului cămin. Și nu așa, în orb, ci după o rețetă a unui vestit bucătar britanic, pentru care sunt necesare 175g de ciocolată cu lapte de bună calitate, 600ml de lapte, 120ml de frișcă lichidă și 10 marshmallows. Pașii sunt simpli și indicat ar fi să fie urmați de cei mai mici bucătari ai familiei, pentru că ei sunt magicienii când vine vorba de dulciuri, nu? Se pun într-o crăticioară laptele și ciocolata ruptă bucățele și se încălzesc la foc mic până la omogenizare. Se dau la o parte înainte de a ajunge la punctul de fierbere. Se bate ușor frișca. Se împart bezelele în două căni, se toarnă deasupra ciocolata fierbinte și apoi se adaugă frișca. La final, se temperează impulsul de a bea tot dintr-o înghițitură și se începe o nouă tură, obligatoriu necesară pentru a stinge cât de cât pofta abia deschisă.
Știți cu ce merge perfect ciocolata caldă? Cu un film de Crăciun! Nu din cele care se difuzează din septembrie pe repeat pe un anumit canal tv, în care toată lumea este atinsă de spiritul sărbătorilor ca-ntr-o sectă (dacă e vreunul neatins, se rezolvă oricum până la final), totul strălucește de curățenie, sclipici și luminițe și în care oameni aparent normali au ciudate alegeri vestimentare și izbucnesc în fredonat colinde cu voci de soprane când te aștepți mai puțin. Lista mea e puțin diferită și are două categorii, una dedicată adulților și una evident pentru copii (și pentru oamenii maturi care nu au uitat ce e important...). Pe cea pentru adulți tronează „Love actually”, împreună cu clasicul „It’s a wonderful life” și cu mai puțin cunoscutul „Joyeux Noel”. Sunt diferite și minunate, primul te trece prin toate emoțiile posibile, având un potpouri de povești diverse, despre multe forme de dragoste, cel de-al doilea îți amintește pentru ce trebuie să fii recunoscător, iar ultimul este pur și simplu magic, pentru că este ecranizarea unei povești reale, în care războiul este învins de solidaritatea umană și de magia sărbătorilor. Pentru cei mici „Expresul Polar” este rețeta perfectă ca să crezi în minuni și în Moș, „Singur acasă” este o sursă de haz inepuizabilă, „Un colind de Crăciun” este o lecție de viață bine mascată în poveste, iar „Marea cursă de Crăciun” este mixul ideal de râsete și strângeri de inimă pentru toate vârstele.
Cu playlistul stabilit și ciocolata gata, timp să fie, că nimeni nu se plictisește petrecându-și seara în familie. Așa că se poate trece la următorul capitol de pe listă – goana după cumpărături și cadouri. Având în vedere avântul cumpărăturilor online, este păcat să nu apelați la ele ca să câștigați ceva ce nu puteți achiziționa de niciunde – răgaz. Răgaz să faci orice sau, și mai bine, să stai. Cu toții avem poate surse favorite și preferințe clare, unele poate indisponibile online, însă pentru toate celelalte, faceți comandă și bucurați-vă că trăiți niște vremuri care, pe lângă faptul că sunt ele însele cronofage, datorită ritmului cotidian, oferă și această formă de compensație. Valorificați cele câteva ore scutite făcând altceva, fie că vorbim de o nouă tradiție de sezon, de curățenie sau de odihnă, sunt un cadou pe care ți-l faci singur și pe care sigur îl meriți.
Dacă tot am zis de curățenie, care curățenie de sărbători e un cult la români, cu tot stresul asociat, există și aici o variantă care scutește de timp și efort. E adevărat că presupune un efort financiar, deși poate nu atât de mare pe cât își închipuie mulți – luați o firmă de curățenie care să facă într-o zi ce ați fi făcut voi într-o săptămână încheiată, sleiți de la muncă oricum și pierzând orice urmă de bucurie de decembrie. Și cât trebuie să eliberați casa ca să își facă oamenii aceia treaba, mergeți la o ședință foto profi. Noi am bifat asta an de an pe To do list-ul ultimei luni și a meritat pe deplin. A fost amuzant de făcut și uimitor de privit rezultatele, fiindcă oamenii cu camera sunt magicieni, iar munca lor plus decorurile ne fac pe toți să părem desprinși dintr-o reclamă.
Printre ingredientele obligatorii ale Crăciunului rămâne fruntaș bradul împodobit. Dacă pomul în sine este o alegere foarte personală, fie că e natural sau artificial, fie că va fi plantat ulterior sau depozitat într-o cutie până la anul, decorarea lui are un fundament clar și de netăgăduit – trebuie să aibă luminițe. Multe sau puține, colorate sau monocrome, ele sunt liantul tuturor brazilor noștri și par să țină cumva magia vie și-n ianuarie. În rest, the sky is the limit, avem trenduri anuale, avem oameni care asortează bradul cu diverse alte elemente de decor interior, avem decorațiuni moștenite din generație în generație sau unele pe care le facem împreună, tot ca parte a unei tradiții, totul e ca bradul să ne reprezinte.
Și sub el tronează darurile, livrate la ușă de curieri sau pentru care ne-am luptat corp la corp prin magazine și care vor fi musai împachetate. Personal, nu am realizat cât de importantă este partea asta până nu am văzut o poză cu propriul copil rupând hârtia de ambalat de pe un cadou, cu ochii strălucind de nerăbdare. Cele 2 mâini stângi ale mele au fost trimise la o specializare, s-au făcut încercări, s-au distrus câteva role de hârtie, însă rezultatul a meritat. Încercați ca să vedeți diferența față de banalele pungi, promit solemn că nu veți regreta.
Tradiția americană și-a făcut drum și la noi, așa că Moșul trebuie așteptat cu fursecuri și lapte. Dacă ce punem în pahar procurăm de la magazin, iar deserturile noastre sunt la un click distanță, dai un search pe Google de tipul comanda cozonac Bucuresti și imediat sună cineva la ușă cu el aburind, la fursecuri treaba e mai personală și implică, la propriu, copiii. Așa că e momentul să căutați niște rețete simpleși să vă pregătiți nervii pentru ce va urma, fiindcă nu va fi ușor. Eu am aflat pe pielea mea că nu e ca în filmele alea în care vă murdăriți reciproc cu puțin zahar pudra pe vârful nasului în timp ce pe fundal se aud colinde. Nuuuu, e haos, zboară ingrediente pe unde nici nu știi, se ling degete, palete și linguri când te uiți pentru o secundă în altă parte, se dărâmă castroane, se prăvălesc tăvi și simți că o iei razna când nu ai ajuns nici măcar la jumătatea procesului. Dar cu ceva răbdare pusă dinainte deoparte, cu niște așteptări realiste despre câtă curățenie va fi necesară la final și cu rețeta de mai jos, sunt șanse mari nici să nu dați greș, nici să nu vă enervați și să o lăsați baltă. Vă trebuie 100g unt moale, 1 ceașcă și jumătate de zahăr, 1 ou, jumătate de lingură de zahăr vanilat, 2 linguri de lapte, 2 cești de făină, 4 linguri de cacao, un praf de sare și stafide/nuci/merișoarte/alune sau orice altceva vă place și vreți sa puneți în ele. Treaba e, teoretic cel puțin, ușoară. Se amestecă untul cu zahărul până rezultă o cremă în care zahărul e complet topit. Se adaugă oul bătut cu furculița, zahărul vanilat și laptele. Separat se amestecă ingredientele uscate, făina, cacaua și sarea, iar acest mix se pune peste prima compoziție. Aluatului rezultat i se adaugă nucile, stafidele sau ce ați ales, se omogenizează, iar din el se așează grămăjoare cu lingurița în tava unsă cu unt sau tapetată cu hârtie specială. Se coc la foc mediu timp de 15minute. N-or fi ele prea aspectuoase, dar bune sunt, și pentru Moș, și pentru cei ai casei (plus că se mănâncă, nu se admiră, că-s fursecuri, nu tablouri..)
Tradiția spune că se împodobește și casa, nu doar bradul, nu? Dacă cei care stau la apartament au mai puține bătăi de cap, atârnă o coroniță pe ușă și lipesc câte ceva pe geamuri, la casă treaba se complică. Și dacă sunteți iubitori de simetrie, ca noi, devine de-a dreptul dificilă. Singurul sfat util pe care îl pot da e ca, odată pusă instalația pe poziția aceea ideală, ea să mai fie dată jos. Deloc, niciodată. Pur și simplu o lăsați acolo, stinsă și cvasiinvizibilă pe parcursul anului, ca să nu o luați razna an de an și să ajungeți în pragul divorțului degeaba...
Meniul de Crăciun a cam încetat să fie unul standard, așa că aici e loc de tradiții proprii, gătite meșteșugit sau comandate cu dibăcie de la cei care fac asta cu pricepere și pasiune. Orice variantă se potrivește familiei voastre este clar cea mai bună, lăsați mustrările de conștiință pentru alte lucruri, mai importante, e în regulă să nu muncești o zi întreagă la decorat salata de boeuf. Și asta pentru că, așa cum am aflat și noi, și cum află fiecare la un moment dat, sărbătorile sunt despre altceva, greu de contorizat și atât de frumos, despre apropiere, bucurie și timp împreună.
Lista mea, bifată parțial și cu eforturi, a fost abandonată, împreună cu decizia de a nu mai mânca dulciuri (de parcă asta e posibil în decembrie), când am înțeles că oamenii din jur își amintesc cum s-au simțit, nu neapărat ce au făcut. Iar toate cele de mai sus te fac să simți și să-i simți pe ceilalți. Crăciunul asta înseamnă și asta nu se cumpără, e doar material bun de amintiri gravate în suflet. Lăsați în urmă orice fel de așteptări de la voi și de la ceilalți și bucurați-vă că vă sunteți aproape. Să aveți timp și liniște pentru ce e important, sărbători fericite!
