Legătura adevărată este în faţa lui Dumnezeu şi este bine să o faci atunci când eşti conștient şi ştii că te poţi ţine de cuvântul pe care îl dai lui Dumnezeu, să stai alături de cel pe care îl alegi la bine şi la greu. Eu am considerat că este momentul potrivit la 50 de ani când m-am reîntâlnit cu una dintre iubirile mele.
Am iubit un băiat care era la medicină, eu eram la conservator, dar ne-am despărțit din diferite motive şi nu ne-am văzut 30 de ani. Indiferent ce băiat îmi făcea curte, mama zicea că nu este niciunul ca el. În sfârșit ne-am reîntâlnit şi atunci a fost momentul să ne unim. Ultimele cuvinte ale mamei au fost: Du-te la Tudor. Acum suntem amândoi pensionari.
La 50 de ani, am făcut nunta la o mănăstire unde mama avea călugărițe cu care era bună prietenă. Am zis că dacă mama nu mai este să vină la nuntă măcar pe ele, măicuțele să le am. Am mers la un muzeu şi mi-am luat cel mai frumos costum popular din Ţara Pădurenilor. Apoi masa am făcut-o la mănăstire în curte cu 20 de persoane.
"Credeam că dacă mă îmbolnăvesc o să rămân singură"
Acum vreo doi ani am început să am dureri cumplite şi mi-am dat seama că am îmbătrânit. Ce mă fac eu că am ajuns să merg șchioapă. Am început să nu mai ies în lume de când am durerile astea. Eu mereu eram cu fusta scurtă.
Am aflat ce toţi aflăm la această vârstă, că oasele nu mai sunt tinere. Am o problemă la şold. Am acceptat foarte greau aceste probleme. Nu mai puteam să merg de durere.
Vă sfătuiesc să aveţi curaj. Să nu aşteptaţi ca mine până ajungeţi la cuţit. Doctorii sunt extraordinari de atenţi. Întotdeauna mi-a fost frică că dacă mă îmbolnăvesc o să fiu singură. Şi nu a fost deloc aşa.
"E bine când nu ai copiii tăi, căci poţi iubi mai mulţi copii"
Eu nu am copii din păcate. Dacă nu îi ai pe ai tăi, îi poţi iubi pe alţii. Am iubit şi ajutat mulţi copii. Am adus o fetiţă din Deltă la Călăraşi, care acum e mare, are doi copii, şi mi-a fost alături când m-am operat. Băiatul ei a împărţit iaurt şi fructe la toată secţia când am fost în spital.
În ceea ce privește cariera, am avut norocul să am oameni extraordinari lângă mine şi am început cu dreptul. Mama m-a împins spre muzică. Mama a văzut că se dă interviu la o şcoală de muzică din București, m-a urcat în tren şi am venit în Capitală unde am trăit 40 de ani, deşi nu imi place ascet oraş.
