Autorităţile irakiene au reuşit, în urmă cu jumătate de an, eliberarea unui băieţel care fusese capturat în urmă cu doi ani, pe când avea doar şase ani, de organizaţia teroristă Al Qaeda. Khidir a povestit chinul şi torturile prin care a trecut în cei doi ani de captivitate. ?M-au bătut cu lopata, mi-au scos dinţii cu un cleşte şi m-au pus să lucrez în fermă, la cules morcovi?, a povestit băieţelul, acum în vârstă de opt ani, pentru CNN.
Ce a urmat a fost şi mai îngrozitor. Băieţelul le-a arătat jurnaliştilor o rană de la picior. ?Acesta e locul unde mi-au bătut un cui, apoi tot ei l-au scos?, a explicat micuţul. El a povestit cum răpitorii i-au smuls rând pe rând unghiile şi i-au rupt mâinile. Din cauza bătăilor cu lopata, copilul suferă şi acum de dureri de cap.
Întrebat cum a reuşit să supravieţuiască după ce a fost supus tuturor acestor torturi, Khindir a răspuns că s-a ?gândit la mama şi la tata?.
?Când îmi povesteşte torturile prin care a trecut, nu pot să suport. Încep să plâng?, spune Abdul Qader, tatăl copilului. ?Ce mă doare cel mai tare este momentul în care spune că i-au bătut cuiul în picior?.
Abdul este ofiţer de poliţie şi dormea la secţia din Falluja când fiul său a fost răpit. Devenise prea periculos să se ducă acasă în mod regulat. Deşi oraşul Falluja nu mai era controlat de insurgenţi, uciderea poliţiştilor era un lucru obişnuit. ?M-am trezit în zgomotul unei explozii puternice, şi apoi mi-am auzit numele la radio. Am alergat afară şi mi s-a spus că îmi fusese aruncată în aer casa?, povesteşte el.
?Când s-a întors patrula de poliţie, toţi au început să mă încurajeze. Întrebam Ce se întâmplă? Unde e familia mea? Mi-au spus că mi-a fost răpit fiul. Era un dezastru. Am înnebunit în ziua aia. Nu mai eram normal. Devenisem isteric?.
Bunica lui Khidir era acasă în momentul răpirii. ?Răpitorii au sărit gardul şi au lovit în uşă?, povesteşte ea. ?Strigau după Abdul Qader. Le-a spus că nu e acasă. M-au făcut mincinoasă şi au spus că îl vor pe fiul lui. Băiatul se ascundea în spatele meu, agăţându-se de hainele mele. Le-am spus că nu e fiul lui. M-au lovit în spate cu o puşcă şi mi-au smuls băiatul din braţe?. Ultimul lucru pe care femeia şi-l aminteşte este strigătul băiatului ?Bunico, bunico!?
Atacatorii au plasat explozivi în casă şi au demolat-o înainte să plece cu băieţelul de şase ani. Bunica, împreună cu alţi şapte membri ai familiei, au reuşit să iasă din casă înainte ca aceasta să sară în aer.
?Răpitorii m-au sunat şi mi-au cerut să eliberez nişte prizonieri sau îi vor tăia gâtul fiului meu?, îşi aminteşte Abdul. ?Am spus nu eliberării. Nu aş elibera nişte criminali care apoi vor face rău altor musulmani. Aşa că m-am gândit Lasă să fie fiul meu martir.?
El a organizat chiar şi o înmormântare în secret pentru fiul său. Nu a vrut să le spună rudelor că a refuzat un ultimatul din partea răpitorilor, lăsându-le să spere că băiatul este încă în viaţă?.
În decembrie 2008, la aproape doi ani de la momentul răpirii, poliţia din Taji, localitate situată la aproximativ 70 de kilometri de Fallujah, a primit informaţii că teroriştii ţin copii în captivitate. ?Am crezut că era doar un pont ca să ne prindă în capcană, dar am considerat că este o misiune de sacrificiu?, a declarat căpitanul Khalib Ali. ?Fie găsim copiii şi îi eliberăm, fie înfruntăm pericolul şi ne supunem riscului?.
Pontul i-a condus la o fermă cu câteva colibe. Poliţiştii l-au găsit pe Khidir, al cărui corp era contorsionat într-o poziţie anormală. Un al doilea copil a fost găsit într-o altă colibă, iar despre alţi doi copii se crede că sunt încă deţinuţi de răpitori.
Organizaţia Al Qaeda foloseşte răpirile de copii pentru a soma autorităţile sau chiar pentru atacurile teroriste.
Antena3.ro
