După mai bine de un an de calcule și analize, examinându-se fiecare plan al superiahtului Bayesian, care s-a scufundat pe 19 august 2024 în timp ce se afla ancorat în largul portului Porticello, la câțiva kilometri de Palermo, raportul de expertiză al procurorilor arată că nava nu prezenta defecţiuni de fabricare dar indică erori făcute de echipaj.
Într-o analiză preliminară a expertizei privind naufragiul, experții tehnici au examinat conduita echipajului de la bord, în condiţiile în care o altă navă, aflată în apropiere, a trecut nevătămată prin furtuna de la Porticello. Nava Bayesian „este construită solid, este sigură și concepută pentru a rezista unui fenomen meteorologic precum cel care a lovit ambarcațiunea în noaptea în care s-a scufundat”. Aceasta este concluzia la care au ajuns experții și pe care au comunicat-o procurorului din Termini Imerese, Angelo Cavallo, relatează La Repubblica.
› Vezi galeria foto ‹
A fost nevoie de mai bine de un an de calcule și analize, examinându-se fiecare plan al superiahtului, care s-a scufundat pe 19 august 2024 în timp ce se afla ancorat în largul portului Porticello, la câțiva kilometri de Palermo, pentru a exclude existența unor defecte de proiectare drept cauză a naufragiului. Tragedia a dus la pierderea vieților magnatului britanic Mike Lynch, a fiicei sale Hannah, a bucătarului de la bord Recaldo Thomas, a soților Jonathan și Judy Bloomer, precum și a lui Chris și Neda Morvillo. Acesta este argumentul avansat de echipa de experți desemnată de parchet în raportul său final, aflat în prezent în etapa de definitivare și care urmează să fie depus până la sfârșitul lunii, document ce va constitui o bază importantă pentru notificarea oficială privind încheierea anchetei, așteptată până la Crăciun.
Experții italieni, Alessandro Biriaco, inginer din Messina, Antonio Scamardella, profesor universitar de arhitectură și statică a navelor din Napoli și Alberto Marinò, profesor titular de construcții navale și sisteme în cadrul Universității din Trieste, prezintă un scenariu care diferă radical de cel sugerat de omologii lor britanici de la MAIB, organismul britanic de investigații maritime, care au subliniat, încă de la început, vulnerabilitatea navei Bayesian în condiții meteorologice extreme. Această vulnerabilitate a rezultat din modificări aduse proiectului inițial, efectuate pentru a permite instalarea unui catarg mare, de 72 de metri, care a înlocuit cele două catarge mai mici prezente pe navele surori ale ambarcațiunii. Pe lângă cei trei experți din mediul academic, echipa a inclus un ofițer al Gărzii de Coastă însărcinat cu aspectele legate de regulile și protocoalele de navigație, un meteorolog și un specialist IT responsabil cu decriptarea datelor de pe hard disk-urile recuperate de pe fundul mării.
Experții, care au avut ultima reuniune la sediul parchetului pentru a definitiva detaliile raportului lor, au analizat certificările emise pentru iahtul cu vele și le-au comparat cu dovezile și constatările rezultate în urma examinării epavei aflate sub sechestru din iunie 2025, într-un doc din portul Termini Imerese. A fost un demers complex, care a presupus prelucrarea a milioane de date. Concluzia este clară: iahtul, construit de Perini Navi, „este o navă bine construită, care a rezistat furtunilor oceanice și nu prezintă defecte de proiectare”. Printre concluziile preliminare ale raportului de expertiză se numără o secțiune referitoare la chila retractabilă. Una dintre erorile pe care anchetatorii le atribuie celor trei persoane vizate de investigație, căpitanul James Cutfield, inginerul Tim Parker Eaton și membrul echipajului care era de serviciu în acea noapte, Matthew Griffiths, este că nu au coborât chila retractabilă. Experții analizează pe larg acest aspect, subliniind că omisiunea de a coborî chila a contribuit la scufundarea navei. În momentul în care iahtul Bayesian a fost lovit de furtună, chila retractabilă se afla în poziția ridicată. Acest lucru a redus pescajul iahtului de la valoarea standard de 9,8 metri la doar 4,05 metri, făcând coca mai vulnerabilă în fața rafalelor de vânt. Dacă secțiunea retractabilă a chilei, care cântărește peste 60 de tone, ar fi fost coborâtă complet, aceasta ar fi oferit o forță de contrabalansare mult mai mare față de greutatea catargului de 72 de metri. În plus, o parte mai mare a corpului navei ar fi fost scufundată, sporind astfel stabilitatea ambarcațiunii.
Un alt aspect esențial din raport vizează intensitatea furtunii. Potrivit experților procuraturii, evenimentul petrecut la Porticello în noaptea tragediei a fost „puțin mai mult decât o vijelie meteorologică, adică o creștere bruscă a vitezei vântului care precede furtunile și aversele”. Echipa de anchetă a analizat hărțile meteorologice și datele provenite de la diverse stații de monitorizare pentru a stabili gravitatea fenomenului meteo. Indiciile sugerează că furtuna nu a fost atât de intensă încât să nu poată fi gestionată. În cele din urmă, raportul de expertiză a analizat conduita echipajului, atât în termeni absoluți, cât și prin comparație cu procedurile adecvate urmate în acea noapte de o altă ambarcațiune aflată la Porticello, Sir Roberts, un iaht cu pânze mai mic și mai ușor, care a ieșit din furtună nevătămat.
Procurorii Angelo Cavallo și Raffaele Cammarano susțin că membrul echipajului Matthew Griffiths nu deținea calificările și pregătirea necesare pentru a asigura serviciul de veghe într-o noapte în care fusese emisă o astfel de alertă meteorologică. Mai mult, aceștia notează că inginerul, Tim Parker Eaton, nu a asigurat corespunzător compartimentele sălii mașinilor, având în vedere condițiile existente. Acuzarea îl consideră responsabil pentru aceste erori și pe căpitanul James Cutfield, iar experții afirmă că acesta a dat dovadă de „o subestimare generală a evenimentului și de o întârziere în reacția față de deteriorarea condițiilor meteorologice”.
