După șapte ani în care mișcarea unei exoplanete aflată la 1.000 de ani-lumină de Pământ i-a bulversat cu totul, în luna martie TOI-2535 b „a dispărut”. Astronomii care o studiau s-au trezit că într-o zi telescopul spaţial TESS nu o mai detecta. După aproximatib opt luni, au elucidat misterul: exoplaneta nu dispăruse, ci fost scoasă de pe orbita sa de către o altă planetă încă nedescoperită, relatează Agerpres.
Concluziile astronomilor au fost publicate luni în revista Astrophysical Journal Letters.
Exoplaneta, denumită TOI-2535 b, se află la o distanţă de aproximativ 1.000 de ani-lumină. TOI-2535 b a fost monitorizată constant cu ajutorul telescopului spaţial TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite) al NASA, timp de şapte ani (aprilie 2019 - martie 2026) în timp ce îşi parcurgea orbita în jurul stelei sale gazdă, o rotaţie completă durând 8,25 zile terestre.
Această durată este de 10 ori mai scurtă decât perioada în care Mercur orbitează în jurul Soarelui, ceea ce a dus la clasificarea acestei planete gazoase gigantice drept un „Jupiter fierbinte”.
De ce a „dispărut” TOI-2535 b
Cu toate acestea, pe măsură ce astronomii observau această lume îndepărtată, a început să se întâmple ceva neobişnuit. Orbitele planetei nu erau regulate, spre deosebire de cele ale altor planete. TOI-2535 b ajungea adesea cu şase ore mai devreme sau cu şase ore mai târziu faţă de momentul estimat de astronomi. Apoi, în luna martie a acestui an, telescopul TESS nu a mai detectat scăderile caracteristice ale intensităţii luminii stelare pe care TOI-2535 b le provoca atunci când traversa - sau „tranzita” - discul stelei sale gazdă. Părea că planeta a dispărut.
Echipa a utilizat datele furnizate de TESS pentru a stabili că TOI-2535 b este atrasă gravitaţional de un „vecin” invizibil, exercitând, la rândul său, o forţă de atracţie asupra acelei planete.
Acest fenomen face ca orbitele ambelor corpuri cereşti din sistemul TOI-2535 să devină instabile, prezentând oscilaţii. TOI-2535 b a dispărut din câmpul vizual atunci când aceste oscilaţii au dus la o înclinare care a scos planeta de pe traiectoria sa aliniată cu steaua gazdă.
„Avem tendinţa de a privi Universul ca pe un mecanism de ceasornic, în care totul este regulat, dar acest lucru nu este adevărat. Dacă într-un sistem există mai multe planete, acestea îşi pot influenţa reciproc orbitele. Cunoaştem deja câteva sisteme care funcţionează astfel. Acesta este cel mai extrem exemplu pe care l-am văzut, deoarece cele două planete interacţionează atât de puternic. Orbita planetei se înclină atât de rapid, încât tranzitul său a dispărut chiar în timp ce îl urmăream”, a declarat Samuel Yee, membru al echipei şi cercetător la Universitatea din California, Los Angeles.
Nu se preconizează că TOI-2535 b va tranzita steaua-mamă în următorii cel puţin 30 de ani. Totuşi, vecinul său invizibil - care exercită o forţă de atracţie asupra sa - ar putea traversa discul stelar mai devreme de atât.
Misterul planetelor de tipul „Jupiter fierbinte”
Între timp, oamenii de ştiinţă vor încerca să descifreze ce ne dezvăluie acest sistem exoplanetar, caracterizat prin oscilaţii extreme, despre propriul său proces de formare.
În prezent, există numeroase speculaţii cu privire la modul în care se formează planetele de tip „Jupiter fierbinte”, precum TOI-2535 b. Acest lucru se datorează faptului că modelele actuale de formare a planetelor sugerează că, pentru a lua naştere, astfel de corpuri cereşti ar avea nevoie de o cantitate mare de gheaţă. Or, este puţin probabil ca gheaţa să fie prezentă din abundenţă atât de aproape de o stea, aşa cum se află TOI-2535 b în acest moment.
Prin urmare, este probabil ca planetele de tip „Jupiter fierbinte” să se formeze la o distanţă considerabilă de steaua lor, migrând ulterior spre interiorul sistemului stelar. Acest proces poate avea loc în două moduri. Planeta ar putea fi împinsă pe o orbită eliptică în urma unor evenimente violente - cum ar fi o coliziune iminentă cu un alt obiect planetar - după care interacţiunile cu steaua o atrag spre interior.
O altă posibilitate este ca planeta de tip „Jupiter fierbinte” să fie atrasă spre interior împreună cu celelalte planete, în timp ce se află într-un nor aplatizat de gaz şi praf care înconjoară steaua aflată în stadiul incipient de formare - structură cunoscută sub numele de disc protoplanetar
