Ion Iliescu este primul preşedinte al României de după '89. A avut un rol important în Revoluţia Română şi a condus statul român imediat după căderea regimului comunist, ca preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale.
Ion Iliescu a intrat în Partidul Comunist Român în 1953 și a devenit membru al Comitetului Central al PCR în 1965.
A avut două mandate constituționale în frunte ţării, între 1992 şi 1996, și 2000-2004, separate de mandatul lui Emil Constantinescu.
Imediat după terminarea mandatului de la Cotroceni, Iliescu obţine un mandat de senator la alegerile parlamentare din 2004, dar pierde şefia PSD la alegerile din 2005 în faţa lui Mircea Geoană. A fost ales președinte de onoare al partidului în 2006, o poziție fără autoritate executivă în cadrul formațiunii, creată special pentru el.
