Mii de tineri au trăit teroarea Hamas la festival. Peste 260 au fost ucişi! "La festival au participat în jur de 3.000 de persoane. Peste 260 dintre ei au murit, măcelăriţi până la moarte. Unii răpiţi.
Cred că aproape 10% din întregul eveniment a fost pur şi simplu şters", spune tânărul supravieţuitor.
"Numele meu este Jonathan Diller. Am 28 de ani. Sunt cetăţean italo-american şi locuiesc în Israel. Am supravieţuit atacului terorist îngrozitor de la festivalul de muzică. Eu şi prietenul meu şi tot grupul nostru dansam. Dintr-o dată, la ora 6:30, am văzut rachete. Zeci de rachete deasupra capului nostru. Nu am fost surprinşi. Este un lucru care s-a mai întâmplat în trecut. Rachete lansate spre Israel. Cunoşteam procedura.
Dintr-o dată, am văzut o femeie care făcea o întoarcere... şi îi văd genunchiul. A fost împuşcat. Sângera. Am încercat să găsim ceva care să-i blocheze rana. Am încercat să o închidem cu cămăşile noastre, să-i aducem apă. Se trăgea în jurul nostru şi am auzit...zeci de focuri de armă. Între timp, ea murea sub ochii noştri.
Ne-am dus la râu, la est de locaţia noastră. Ne-am ascuns şi aşteptam ca lucrurile să se termine. Dar, încet, încet auzeam mai multe focuri de armă, focuri de armă grele şi gloanţe în vârful capului nostru. Am început să ţip. Toată lumea să se întindă, să lase capul în jos şi să continue să meargă înainte. Continuaţi să mergeţi spre est, departe de complex, departe de eveniment.
Citeşte şi: Război în Israel. Ziua 11 | Benjamin Netanyahu: "Lumea să fie alături de Israel pentru a învinge"
Am continuat să mergeam şi, din nefericire, au fost oameni care au rămas acolo. Aceşti oameni nu au fost, cred, norocoşi. Aşa că am mers ore în şir. Eram cu toţii epuizaţi. Nu aveam apă, nu aveam mâncare. În timp ce mergeam, erau zeci de rachete deasupra capului nostru.
În cele din urmă am ajuns la marginea celui mai apropiat sat, numit Patish. Am văzut oameni care ne aşteptau cu maşini, care ne strigau în ebraică şi ne făceau cu mâna. Cu toţii alergam spre ei, fără să ştim unde mergem, dar ştiam că mergem într-un loc sigur.
Erau sute de oameni de la eveniment. Nu-şi mai găseau prietenii.
Am înţeles că am fost foarte norocoşi, pentru că cei care au plecat primii sunt cei care au interacţionat cu teroriştii. Dar dacă nu am fi văzut împuşcătura femeii rănite de la început, nu ne-am fi gândi că ar fi fost un eveniment atât de mare şi de îngrozitor", sunt fragmente din mărturia lui.
