Raluca și Andrei Bucșă urmau să trăiască cea mai frumoasă experiență a lor. Venirea pe lume a fiicei lor, după ani de chin și tratamente. Numai că cea mai frumoasă experiență s-a transformat în cel mai negru coșmar. Totul, din cauza unui medic. Din fericire, experiența lor nu s-a terminat cu o tragedie.
Șapte de ani de tratamente costisitoare și chinuitoare, clinici private, medici și încercări. Prin asta au trecut cei doi tineri până să aibă, în sfârșit, un rezultat pozitiv al testului de sarcină. Părea că este cea mai frumoasă zi din viața lor. Imediat, Raluca s-a ocupat de toate demersurile astfel încât micuța care îi creștea în burtică să fie bine.
”Încă de la început am fost tratată efectiv cu spatele de doctorița de gardă”
„Am sunat la cabinetul privat pentru o programare. Doctorița era în concediu și mi s-a recomandat să merg la Urgențe să fac un ecograf care să confirme sarcina și mai ales să se constate dacă este intrauterină”, își amintește Raluca Bucșă.
A fost momentul în care avea să-i înceapă coșmarul.
„Încă de la început am fost tratată efectiv cu spatele de doctorița de gardă, care era jos la primiri urgențe cu o pacientă de-ale ei. După ce a consultat-o, pacienta a ieșit din cabinet și am intrat eu după ea, vorbind în timp ce ea mergea. Nu a stat o clipă să asculte ce caut acolo, că doar eram pe picioarele mele, nu reprezentam o urgență. În dreptul ecografului se întoarce vizibil deranjată și plictisită și-mi spune: na, hai să-ți fac un ecograf”.
Poate cea mai mare greșeală a tinerei a fost faptul că a mers în continuare la medicul care a preluat-o la urgențe, pentru monitorizarea sarcinii.
„Am rămas timp de 9 luni la doctorița inițială, la fiecare control eram plină de emoții. Ajungeam acasă cumva nemulțumită că era cam rece, iar la mesaje răspundea foarte, foarte greu. M-am gândit că este foarte, foarte ocupată, pentru că era și foarte recomandată și probabil așa sunt toți doctorii care au mulți pacienți”, povestește ea.
”Am încercat să sun în repetate rânduri fără niciun răspuns”
Ultima ecografie a fost efectuată la 36 de săptămâni. Iar pe 12 martie, Raluca a ajuns de urgență la spital.
„Pe 12 martie, în jurul orei 13:00 am ajuns la Maternitate cu apa ruptă. Mi-au făcut internare și am urcat în salon, aveam dilatație 1. Mi-au spus că sună ei doctorul meu, dar să-l sun și eu. Am sunat dar nu mi-a răspuns, am dat SMS, tot fără niciun răspuns. Am mai încercat să sun în repetate rânduri fără niciun răspuns, la un moment dat avea și telefonul închis”, povestește Raluca, potrivit botosaneanul.ro.
Tensiunea tinerei a tot urcat atât din cauza durerilor, cât și din cauza panicii.
„Tot veneau asistentele să verifice tensiunea, dar nu-mi zicea nimeni cât am. Nici asistentele nu au dat de doctoriță până la ora 18:00 când am înțeles că ar fi transmis să mi se bage perfuzie pentru dilatație. Zis și făcut. La ora 1:00 noaptea aveam dilatația 8 de două ore și copilul nu cobora. Dureri din ce în ce mai mari”.
Andrei, soțul Ralucăi, aștepta frustrat pe holul spitalului că nu poate face nimic și că nu își poate ajuta soția.
Plină de teamă pentru viața copilului, Raluca i-a trimis un mesaj medicului la ora 01:10.
”Vă rog să mă ajutați să nasc în noaptea asta pe orice cale”
”Bună seara, scuzați deranjul. Sunt Raluca Bucșa. Nu mă simt deloc bine, vomit, tremur toată și mă doare. Am două ore de când stau cu dilatație 8 și copilul nu coboară, abia mai pot vorbi. Vă rog să mă ajutați să nasc în noaptea asta pe orice cale. Nu mai suport durerile”, au fost cuvintele femeii.
Niciun răspuns.
Un al doilea mesaj a fost trimis la ora 03:12.
„O rugam să vină că nu mai suport durerile, aveam contracții din două în două minute și îmi venea să mă urc pe pereți”.
Din păcate, nici de data aceasta nu a primit vreun răspuns.
Și nici la ora 04:18 când i-a trimis disperată al treilea mesaj.
”Doamna doctor, nu mai pot, nu mai rezist, mă doare din două în două minute. Vă rog din suflet să mă ajutați să nasc. Nu mai rezist, vă rog din suflet să veniți să mă ajutați să nasc”.
„Urlam de câteva ore bune în salon și împingeam cum puteam la fiecare contracție”
„De la ora 3:00 până la 3:30 am simțit efectiv că timpul s-a oprit în loc și înnebunesc de durere. La ora 4:00 a venit o asistentă să îmi ia sânge și a întrebat dacă am analizele făcute și tot atunci am auzit că vorbea cu altă asistentă că i-a spus doctorița să mă pregătească pe la 5:30 pentru cezariană, că vine ea și oricum cezariană îmi făcea de la început. Atunci am crezut că înnebunesc de durere și de nervi. Ceri să mi se facă perfuzie pentru dilatație de la ora 18:00 și mă ții în dureri ca pe un animal, ca până la urmă să faci cezariană”.
Durerile deveniseră insuportabile, iar Raluca era în stare să nască cu asistentele, doar să scape de chin.
„Urlam de câteva ore bune în salon și împingeam cum puteam la fiecare contracție. Am întrebat asistentele dacă nu pot să nasc cu ele, cu moașa, cu doctorița de gardă, că eu nu mai pot. Nu se bagă nimeni peste medicul tău, dacă el a spus că vine. Acesta a fost răspunsul pe care l-am primit”.
”A intrat cu un rânjet până la urechi: ți-am zis că la 5:00 naști”
Salvarea a venit la ora 04:30, când medicul de gardă a ajutat-o să nască.
„La ora 4:50 s-a născut minunea mea, cu voia Domnului. La naștere copilul a primit scorul 6. Nu am auzit-o plângând pentru că abia reușea să respire. Era vânătă toată. Doctorița neonatolog mi-a zis: o vedeți, dar nu e bine deloc. Mă rugam neîncetat cât îi făceau manevre să respire. Au pus asistentele să îmi sune doctorița să vină să mă coasă. Și acum îmi amintesc cum a intrat cu un rânjet până la urechi: ți-am zis că la 5:00 naști. La copil nici nu s-a uitat. O oră a durat să mă coasă și am simțit fiecare ac. Am stat până pe data de 15 martie în același salon, pentru că mi-a uitat înăuntru pansamentele”.
Iustina Teodora s-a născut cu probleme, cel mai probabil din vina medicilor. În timpul nașterii, micuța a avut cordonul ombilical înfășurat în jurul gâtului, atât mama cât și copilul fiind la un pas de eclampsie, o afecțiune severă care pune viața în pericol.
„Am simțit o revoltă foarte mare când am văzut că a murit Alexandra”
Din fericire, experiența Ralucăi nu s-a terminat cu o tragedie, ca în cazul Alexandrei. Cu toate acestea, din cauza complicațiilor de la naștere, copilul a rămas cu o serie de afecțiuni cardiace.
„Am simțit o revoltă foarte mare când am văzut că a murit Alexandra. De când am aflat de moartea ei în fiecare zi merg la proteste și particip activ acolo. Și vreau să fac publică povestea pentru că vreau să nu se mai întâmple și la altcineva. Pentru că anul trecut putea să fie soția mea. Luni au îngropat-o pe Alexandra și mâine pot fi alte mame. Plus alte povești și alte povești reale pe care le-am auzit din Maternitate de la soția mea, în care vin fetele de la țară, necăjite, vai de capul lor și unele strigă, altele nu strigă pe acolo, și vine infirmiera sau asistenta și-i spune: dar de ce urli, când ai stat crăcănată nu urlai? Astea nu sunt vorbe de spus. Eu sunt bărbat, dar probabil că în pielea unei mame care-și dorește un copil nu poți să știi exact ce e”.
