Căderea Greciei şi propunerile de salvare din partea Uniunii Europene conturează o nouă realitate fiscală şi monetară nu doar pentru bănci, ci şi pentru investitorii care vor petrece multe nopţi albe. Grecia nu este mai puţin expusă riscului decât a fost Lehman Brothers, nici Marea Britanie faţă de Merrill Lynch. Implicaţiile acestei concluzii pentru economia globală sunt îngrijorătoare, dar nu pe de-a-ntregul negative, scrie Asia Times.
Implicaţia principală e dată de diferenţele de costuri aferente creditului între ţări, care au fost înăbuşite de inflaţia ce a pornit în 1995. Acum, acestea sunt pe cale să reapară. Acest lucru nu este neapărat un lucru rău. Scăderea excesivă a randamentelor obligaţiunilor a determinat investitorii să urmărească profituri mai mari, prin ocuparea statelor puţin solvabile.
Mai multe tipuri de capitalism
În cazul unor state precum Vietnam, acest salt a determinat creşterea economică şi a adus ţara pe drumul spre prosperitate. În Grecia, Argentina, Kazakhstan şi Rusia, li s-a permis sistemelor de conducere puţin competente să iasă la liman practic prin "jefuirea" clasei de mijloc.
Înainte de 2008, anul prăbuşirii Lehman Brothers, o temă favorită a publicaţiilor financiare era diferenţa între capitalismul continental european cu prea puţine ore lucrate şi prea multe vacanţe şi capitalismul anglo-saxon, cu o productivitate mai mare.
Diferenţele în ceea ce priveşte riscul de ţară vor trebui acum să reapară, dar nu vor semăna cu cele reglementate în mijlocul anilor 90.
Ştia UE de situaţia din Grecia?
Numeroase voci ridică problema dacă nu cumva oficialii Uniunii Europene nu ştiau de mai demult că Grecia se folosea de derivate financiare pentru a-şi ascunde adevăratul deficit bugetar, scrie Bloomberg.
Grecia a făcut apel la Goldman Sachs, în 2002, odată cu adoptarea monedei europene, pentru a obţine un miliard de dolari printr-un swap al unei datorii de 10 miliarde de dolari, scrie Christoforos Sardelis, şeful Agenţiei de Management a Datoriei Publice de la acel moment.
Totuşi, Eurostat, biroul european de statistică nu dă semne că ar fi cunoscut acest plan, a declarat acesta.
"Eurostat a aflat de-abia recent despre swap-ul de moneda realizat de Grecia", a declarat purtătorul de cuvânt al biroului, Johan Wullt, citat de Bloomberg cu toate că informaţii despre această operaţiune au fost făcute publice din iulie 2003.
Cea mai mare criză din istorie pentru moneda europeană
Neînţelegerile legate de persoanele care cunoşteau situaţia în care se afla Grecia vor da naştere uneia dintre cele mai mari crize din istoria de 11 ani a monedei europene. Operaţiunea de swap, care a dat posibilitatea Greciei să amâne plata unor datorii şi să îşi diminueze în acte deficitul bugetar, face numeroşi analişti să se întrebe dacă nu cumva Grecia s-a folosit de respectiva operaţiune pentru a se conforma criteriilor de intrare în perimetrul euro, făcându-şi un plan.
"Grecia a falsificat statisticile privind deficitul, iar acest lucru nu poate să fie ceva legal", a declarat Wolfgang Gerke, preşedintele Centrului Bavarez de Finanţe din Munchen şi profesor la European School of Business".
"Grecia trebuie dată afară din UE pentru că altfel vom avea de-a face cu ţări care vor copia acest model, ceea ce ar putea duce la noi catastrofe de acest fel pe pieţele financiare", mai spune acesta.
Şi dacă Grecia intră în colaps? Ghinionul României...
Când Grecia va fi salvată, acest lucru ar crea hazard moral pentru însăşi existenţa euro şi o catastrofă în lanţ.
Aşa este poreclit alfabetul investitorilor de hedging. Pentru că este nevoie de toate literele greceşti pentru a denumi toate nuanţele de risc, lichiditate sau volatilitate dintr-un instrument derivat pentru a-şi masca deficitul la nivel de stat, scrie Riscograma.
Depinde cine şi când se uită. Exact ca în contraargumentul ştiinţific al lui Erwin Schrodinger, care îi explica lui Einstein că o pisică ? fie ea şi cuantică ? nu poate fi şi vie şi moartă în acelaşi timp. Tot ironic: Schrodinger şi-a intitulat una dintre cărţi ?Natura şi grecii şi ştiinţa şi umanismul?. Ipoteze în cazul în care Grecia intră în colaps: Grecia se prăbuşeşte, adică plăţile externe se opresc. Pentru creditori, urmează fisuri moderate ale căror victime vor cădea Spania, Portugalia, Irlanda şi Marea Britanie. Dobânzile se vor mări, finanţatoriii vor avea disponibilitate redusă, zero flexibilitate, zero rescadenţări.
Apoi vine valul nimicitor care va lovi Bulgaria, România, Turcia, anunţă Morgan Stanley. Băncile greceşti deţin 28% din activele bancare din Bulgaria şi 27% din cele din România.
Şi Cipru va fi afectat, ţinând cont că are o economie foarte vulnerabilă la şocuri externe. Sistemul bancar este astfel interconectat cu cel grecesc. Mai mult, Cipru va avea de câştigat din depozitele greceşti.
Un alt scenariu aruncă în aer şi primele de risc pentru alte ţări mici precum Austria, care e prezentă şi în România, şi Suedia, care şi-a încercat norocul în ţările baltice, adică singura zonă unde recesiunea numără două cifre.
Antena3.ro
