Teoria lui Stephen Hawking despre găurile negre, veche de câteva decenii, a fost confirmată şi de studiile desfăşurate de un alt om de ştiinţă, israelianul Jeff Steinhauer, fapt care ar putea să-l propulseze pe Hawking pe lista scurtă a favoriţilor pentru Premiul Nobel pentru Fizică, informează publicaţia New York Post, potrivit Agerpres.
Hawking - a cărui viaţă în slujba fizicii şi lupta cu boala degenerativă care-l ţine în scaun cu rotile au devenit subiect de film ("The Theory of Everything" - 2014) - a ajuns încă din 1974 la concluzia că găurile negre îşi pierd de-a lungul timpului energia, emiţând un tip de radiaţie care-i poartă numele celebrului astrofizician britanic, şi sfârşesc prin a dispărea complet în intervale foarte mari de timp.
Această concluzie contrazicea teoriile existente în acea vreme despre găurile negre, conform cărora aceşti monştri galactici erau consideraţi eterni, înghiţind materia din jur şi devenind din ce în ce mai masivi cu fiecare atom pe care-l atrag. Dacă împingem până la limită aceste raţionamente despre găurile negre, putem ajunge în situaţia în care o astfel de structură se poate autoexclude din Univers.
'Acest lucru ridică o problemă serioasă cu privire la modul în care înţelegem ştiinţa. Dacă determinismul (ştiinţific), adică acea calitate a Universului de a fi predictibil, nu se aplică în cazul găurilor negre, atunci este posibil să nu se aplice nici în alte situaţii. Şi mai mult decât atât, dacă nu există niciun fel de determinism, nu putem fi siguri nici măcar de istoria noastră. Cărţile de istorie şi propriile noastre amintiri pot fi nişte simple iluzii", a spus celebrul fizician cu ocazia unor prelegeri susţinute recent la Universitatea Harvard.
Principala problemă de care s-a lovit teoria despre găurile negre a lui Hawking este că radiaţia care îi poartă numele este extraordinar de greu de detectat de la distanţe astronomice, de ordinul miilor de ani lumină.
Însă Jeff Steinhauer, profesor de fizică la Universitatea Technion din Israel, susţine că a confirmat teoria lui Hawking prin intermediul unei "găuri negre sonice" obţinute în laborator. Într-o lucrare ştiinţifică publicată de site-ul specializat în fizică arXiv.org, el a descris cum a răcit heliu până aproape de zero absolut, l-a introdus într-o centrifugă şi l-a învârtit suficient de repede pentru a obţine o "barieră" imposibil de penetrat de către undele sonore, un fel de orizont al evenimentului în cazul găurilor negre, barieră care odată trecută, nimic, nici chiar lumina, nu mai poate evada din gaura neagră.
Jeff Steinhauer a precizat că a descoperit indicii că mici particule de energie din componenţa undelor sonore ieşeau totuşi din această gaură neagră experimentală, exact cum a preconizat Hawking că ar trebui să se întâmple.
