Sărbătoarea Nașterii Domnului sau Crăciunul este celebrată de aproape toată lumea creștină, fiecare țară având însă propriile obiceiuri. Cei mai fericiți copii sunt, de departe, cei din Islanda, acolo unde vin 13 Moși Crăciuni. O situație mai puțin întâlnită este în Australia, acolo unde Crăciul se sărbătorește pe timpul verii, dar și în Slovacia, unde fetele nemăritate își află ursitul.
Australia. O situație atipică se întâlnește în Australia, dar fiind faptul că, aici, data de 25 decembrie este vara, acest anotimp fiind din decembrie până în februarie. Din acest motiv, sărbătoarea devine diferită în comparație cu alte țări ale lumii.
Câteva dintre exemplele care fac diferența le reprezintă bradul de Crăciun și sărbătoarea propriu-zisă a Nașterii Domnului. Pentru că în Australia nu se întâlnesc brazi veritabili, oamenii împodobesc pomi din plastic ori din aluminiu. Ei îi ornează, în afară de globuri, beteală și dulciuri, și cu zăpadă artificială și instalații luminoase.
Australienii au renunțat la utilizarea lumânărilor naturale, din ceară, pentru că, din cauza căldurii uneori toride, acestea se topesc mult mai repede decât ar trebui. Cât despre atmosfera specifică sărbătorii Crăciunului, australienii petrec această zi în aer liber pe malul oceanului sau în parcuri, unde organizează petreceri.
Brazilia. Moș Crăciunul brazilian se numește Papai Noel și vine, an de an, îmbrăcat în mătase. Brazilienii cunosc și ei povestea lui Iisus Hristos în iesle, cu diferența că, în versiunea lor, apar niște ciobănițe frumoase care iau locul ciobanilor. În plus, animalele din iesle poartă niște dialoguri tipice: ”Christo nasceu (S-a născut Hristos)!”, exclamă un cocoș. ”Onde (Unde)?”, întreabă un taur. Apoi, o țigăncușă renegată îl răpește pe pruncul Iisus, iar cei trei magi trebuie să-L aducă înapoi.
Cuba. Una dintre cele mai importante sărbători este ajunul Crăciunului, denumit ”Nochebuenai (Noaptea cea bună)”. Familiile se reunesc și frig un porc întreg. Tradiția spune că trebuie să fie o groapă săpată în pământ și plină cu cărbuni acoperiți cu frunze de bananier. Rudele petrec astfel toată noaptea, pe ritmurile unei muzici tradiționale. Masa de Crăciun cea mai importantă este prânzul, care include friptură de porc, fasole neagră cu orez și plante tradiționale sub formă de piure, carne de bou și capră picantă. Colindele jamaicanilor sunt aceleași întâlnite în toată lumea - Jingle Bells, Holy Night, Silent Night, dar trebuie știut că mai există și cântece tradiționale cântate în ritm de raggae.
Elveția. Potrivit datinii, Moș Crăciun nu le aduce numai copiilor dulciuri, ci el este și cel care vine cu bradul în casele oamenilor. Un alt obicei specific acestei țări este Parada ridichilor luminate. Tradiția spune că cei mici, ajutați de părinți, scobesc ridichi mari de lună, pe care le împodobesc cu diverse modele. Apoi, pun o lumânare în ridiche, agață leguma cu trei sfori și o folosesc drept lampion în drumul spre școală, unde se întâlnesc cu ceilalți colegi și cântă colinde.
Finlanda. La fel ca și la noi, Crăciunul este sărbătoarea familiei. Seara, în jurul orei 17.00, finlandezii merg la biserică, unde ascultă slujbe speciale pentru această sărbătoare și, apoi, se îndreaptă spre cimitire. Acolo, ei aprind lumânări la mormintele celor dragi. În ajunul Crăciunului, cei mici îl așteaptă nerăbdători pe Moș Crăciun, care pune mereu aceeași întrebare: ”Sunt cumva copii cuminți aici?”. Moșul poartă după el un sac plin cu cadouri, pe care le împarte copiilor, în timp ce le povestește despre călătoria grea pe care o face din Laponia.
Islanda. Copiii de aici au toate motivele să fie cei mai fericiți. În Islanda, potrivit tradiției, vin nu mai puțin de 13 Moși Crăciuni. Cel care ”dă tonul” coboară din munți și pune dulciuri în ghetuțele copiilor, în timp ce aceștia dorm. Cei mici primesc cadourile numai dacă au fost cuminți. Copiii care nu și-au ascultat părinții nu sunt dați uitării și trebuie să se mulțumească nu cu un băț, ci cu un cartof. În acest fel, spune tradiția, ei vor deveni ținta ironiei colegilor de joacă.
A doua zi, vine cel de-al doilea Moș și tot așa până pe 25 decembrie, atunci când primul Moș se întoarce la casa lui din munți, pe 26 cel de-al doilea, ultimul revenind acasă pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie se mai numește și "Al 13-lea moș” și este ultima zi de Crăciun a islandezilor.
Japonia. Este țara în care Crăciunul se sărbătorește cu lanterne, păpuși și aranjamente florale. Nu lipsește nici ”Jizo” (Moş Crăciun). Dacă doriți să faceți câteva urări unei persoane care locuiește aici, trebuie să știți că în Japonia nu se trimit felicitări de culoare roșie, din moment ce scrisorile de deces au această nuanță.
Lituania. În ajunul Crăciunului, apa din fântâni se transformă în vin, iar animalele au grai – cel puțin așa spune legenda. Tot din bătrânii se spune că nu este bine să auzi sunetele pe care le scot animalele. În caz contrar, cine vrea să-și satisfacă această curiozitate, își va găsi sfârșitul în anul care urmează.
De cealaltă parte, atunci când cineva bea din fântână apa care se transformă în vin, se spune că această persoană va avea un an norocos.
Olanda. Copiii de aici știu că tot ce au de făcut este ca în noaptea dinaintea lui Moș Nicolae să-și toarne zahăr în ghetuțe. Potrivit tradiției, calul cu care vine Moșul va mânca zahărul atunci când se va opri în acea casă și, apoi, va lăsa copiilor dulciuri și cadouri.
Slovacia. Ajunul Crăciunului în Slovacia se aseamănă cu sărbătoarea Sfântului Andrei de la noi. Mai exact, nașterea Domnului este un moment important pentru fetele nemăritate să-și afle ursitul. De aceea, cu 12 zile înainte, tinerele scriu pe 12 bilețele numele băieților pe care îi plac și le pun sub pernă. În fiecare dimineață, ele aruncă la gunoi câte un bilet, astfel că ultima bucată de hârtie rămasă pentru dimineața de Crăciun le va indica numel celui cu care se vor căsători.
Suedia. Aici, cea mai importantă zi din an este ajunul Crăciunului (Jul). Masa tradițională include șuncă, pește și fasole. Totodată, acesta este și prilejul cu care rudele își fac daruri între ele.
SUA. Pentru americani, Crăciunul a devenit sărbătoare națională abia în 1870, atunci când președintele Ulysses Grant a semnat un act oficial în acest sens. La fel ca și la noi, Crăciunul americanilor se sărbătorește în familie, iar tradițiile lor sunt destul de apropiate de ale europenilor.
Obiceiul bradului a fost adus de predicatorul Martin Luther din Germania, țara sa de origine. Colindele americanilor se aseamănă și ele cu ale noaste, cu mențiunea că au unele accente religioase.
În Statele Unite, tradiția lui Santa Claus este esențială. Copiii își agață de șemineu niște ciorapi de dimensiuni mult mai mari decât în realitate și în ei primesc darurile de la Moș. Santa Claus vine prin cer, cu sania trasă de nouă reni și coboară prin hornul casei. De la masa de Crăciun este nelipsită carnea de cuprinde curcan, precum și alte feluri de mâncare și dulciuri.
