Jurnalistul Nicolae Munteanu s-a stins din viață la 70 de ani, în Germania, acolo unde locuise și lucrase în ultimele decenii. Voce inconfundabilă a Europei libere, Munteanu a fost singurul jurnalist român care a asistat la execuția mareșalului Ion Antonescu.
"Eu am făcut procesul lui Ion Antonescu pentru „Adevărul”. O pagină-ntreagă scriam în fiecare zi. Și apoi am primit un telefon de la Vasile Dumitrescu. Să mă duc la Jilava! M-a pus într-o mașină, mașina redacției și așa am ajuns la Jilava. Acolo erau o sută de ziariștii străini: germani, englezi, francezi, tot ce vrei. A apărut un ofițer, Bunaciu, adjunct al Ministrului de interne. Avram Bunaciu îl chema. Și el spune, adresîndu-se tuturor jurnaliștilor aflați de față: „Domnilor, ăsta nu e spectacol de teatru! Este vorba despre execuția unor criminali. Nimeni nu intră. Sau, da: cel mai tînăr dintre voi!” S-a uitat așa, spre mine: „Tu!” Nu știu de ce nu l-a ales pe cel mai bătrîn dintre noi… Și n-a mai lăsat pe nimeni, în afară de mine! Și a mai mers cameramanul, Gologan îl chema. Parcă-l văd, stătea pe o coloană, undeva sus. Pe mine însă m-a dus jos, exact acolo unde trebuia să fie execuția. Am așteptat acolo pînă i-a adus pe cei patru. Că patru au fost, va să zică: Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Alexianu și Piki Vasiliu. În fața lor, un pluton de gardieni îmbăcați în maro, parcă-i țin minte și-acu! Și Antonescu s-a adresat șefului plutonului și i-a spus: „Mă, băieți, să trageți aici, în inimă, să nu mă ciuruiți!”. Dar așa a fost. Singurul care n-a murit imediat a fost chiar el. Și a venit tot ăsta, comandantul plutonului și i-a tras două gloanțe în cap. Mi-aduc aminte că afară mă aștepta Vasile Dumitrescu și, fiindcă eram așa de galben, m-a luat de mînă: „Hai să-ți dau o țuică!”, și m-a dus să-mi dea o țuică, mie care nu beam niciodată. După care, deși eu am scris, n-a vrut să publice nici un ziar… Atunci i-am dat reportajul unuia, Kirshen, de la „United Press”. Ăla era și redactor la „România liberă”. Și i-am spus lui. A scris în ziar, dar a dat și la toată lumea. Zicea: „…După declarația singurului martor ocular al excuției…” Pe urmă, pe Kirshen l-au băgat la închisoare! Pe mine, nu. Am scăpat. Dar m-au luat rușii, nu mult după aceea. Dar și de aia am scăpat", a povestit Nicolae Munteanu, într-un interviu acordat jurnalistului Dumitru Graur.
