Miercuri a murit, la Munchen, Nicu Munteanu, ziaristul care redacta buletinul de știri sportive al Europei libere, scrie gsp.ro.
Știrea a venit la redacție, prin telefon, de la Munchen.
"Nicu a murit la 93 de ani. Făcea gazetărie sportivă de 70 de ani. Vă rog anunțați-i pe cititorii Gazetei Sporturilor, unde a scris o vreme", ne-a spus soția lui Nicolae Munteanu.
Nicolae Munteanu a intrat într-o redacție la 20 de ani și n-a ieșit, de fapt, niciodată. A scris la Agerpres, la România liberă și la Gazeta Sporturilor.
Cei care ascultau Europa liberă și-l amintesc drept realizatorul rubricii de sport în cei mai grei ani ai comunismului din țară. Era coleg cu un alt jurnalist cu numele de Munteanu, Nicolai Constantin Munteanu, mai tânăr cu 20 de ani decât ziaristul sportiv.
"Ceea ce-mi pare mie rău este că am trăit o bună parte din viața mea aici, în țara în care s-a întîmplat cea mai mare crimă din istoria omenirii! A fost ca un blestem pentru mine. Și cînd mă gîndesc că nemții au omorît nu numai evrei, dar și evrei, și poate nu șase milioane, dar presupun că măcar jumătate, trei milioane de evrei… Eu ți-am mai spus și altă dată: dacă întîlnesc pe stradă un om de vîrsta mea, l-aș întreba nu dacă a omorît evrei, ci cîți a omorît!? Asta e groaznic. Și încă ceva: regret acum că am fost angajat de „Europa liberă” și că astfel a trebuit să plec dintr-o țară care este țara mea – și căreia îi doresc tot ce este mai bine pe lume! Eu o văd ca o țară a libertății, a democrației, cea mai frumoasă țară din lume. Mie nu mi-a mers prost în România. Bine, n-am apucat eu epoca pe care ați trăit-o voi, cu Ceaușescu și cu atîtea lipsuri. Dar am trăit o epocă tulbure ca timpuri, am dat ba de legionari, ba de comuniști, apoi am venit aici – încă din anii 60, cînd nu era încă limpede, am avut o viață chinuită. Ce regret eu? Că în țara noastră a fost adus un astfel de regim, care m-a determinat s-o părăsesc, și-mi pare astăzi rău. Nu doresc nimănui să trebuiască să plece din țara lui. Acolo ne-am născut, acolo trebuie să murim. Aici, oricum ar fi, ești un străin. Acolo eram, ooh, plin de prieteni. Nu știam pe care să-i aleg. Și era limba mea. Limba mea! De ăștia nu m-am putut apropia", declara Nicu Munteanu, într-un interviu acordat jurnalistului Dumitru Graur.
