Blândă cu cei puternici, stăpânii de cerșetori, România găsește resurse de duritate chiar în relația cu cei slabi, cerșetorii – pe care nu încearcă în niciun moment să-i salveze de la violență, cămătărie sau proxenetism.
Aceasta e povestea unui peron de gară – și a felului în care, netratate, relele sociale evoluează în spirală, relatează publicația DelaO.ro.
Cerșetoria în România nu este însă doar o chestiune de rețea – sau până să ajungă acolo e o formă primitivă de supraviețuire, un capăt de drum dincolo de care nu mai există orizonturi și speranțe, ci doar ziua de mâine.
Cerșetoria în România e un fenomen cotidian – o vezi pe peronul unei gări, în tramvaie, la metrou în Capitală, în curțile bisericilor sau în parcările centrelor comerciale.
În România, cerșetoria se combate cu amenzi și dosare, făcute unor oameni care nu au și nu vor avea capacitatea să plătească. Dosarele sunt plimbate de la o autoritate la alta. Uneori ele se pot solda și cu o vizită la domiciliul celui prins la cerșit. Și cam atât.
Nu există niciun un plan de intervenție, care să determine cauzele punctuale ale cazurilor de cerșetoriei, modalitățile prin care ele pot fi combătute, serviciile necesare pentru ca a doua zi persoana să nu se întoarcă la cerșit.
Nu există o analiză a comunităților din care vin persoanele care cerșesc și nicio evaluare a consecințelor punctuale ale acestui fenomen. Adesea, în comunitățile în care cerșetoria devine o activitate frecventă se dezvoltă rapid și furtul, violența, cămătăria, chiar proxenetismul sau traficul de persoane.
Mai multe, pe Dela0.ro.
