Părintele sibian Constantin Necula reacționează din nou după eșecul de la Referendumul pentru familie. Cu un nou text tulburător.
"Am aflat din multele comentarii de la articole anterioare, din dialogul înjurat dintr-un magazin sibian și din pozițiile unor lideri ai vieții locale sibiene că fac parte din personajele toxice ale orașului, că am născut răul unei poziții morale în târgul nostru atât de divers și mozaicat și că, în general, nu am ce căuta în viața cetății. E drept că pozițiile sunt născute în timp, mai ales cu ocazia acestei încercări legate de Referendum, dar multe dintre ele au fost acumulate în timp, în diverse momente.
M-am descoperit înjurat și de unii și de alții, tratat ca prea politizat ori prea moralizat, deopotrivă scuipat de democrați și cei care socotesc că singura democrație este cea gândită, trăită și propusă de ei. Recunosc că am greșit grav. Chiar am crezut că ancorându-mă în Evanghelie și în cultura sincerității ceea ce spun poate ajuta, poate chema și crește liniștea socială ori poate ajuta, cumva, nu știu prin ce minune, la tot ce făptuim ca oameni. Am greșit. Am greșit pentru că am crezut în dialog și sinceritate, că am socotit că problemele legate de morală socială pot găsi ecou pozitiv în oamenii apropiați de cultură și cunoaștere. Am sperat, din toată inima, că activismul, sec și legat doar de acțiuni sporadice, nu poate fi mai important decât munca fidelă în folosul comunității, cu timp și fără timp. Acum știu că am greșit. Chiar am crezut în strigătul străzii: „fără politică în Biserică”. Nu mi-am dat seama în ce mod ecoul era de fapt „fără Biserică în politică”. Arestarea unei acțiuni civice în folos politic ne costă enorm, nu doar ca Biserică, ci și ca Neam. Grijă tuturor acelora care se încred în politicieni. Mereu veți fi puși cu spatele la zid. Interesul lor este obținerea a maximum de imagine din minimum de efort. Acum măcar am descoperit că nu, Biserica nu este factor decisiv în dărâmarea sondajelor, că oamenii crescuți în ea au propriile opinii sau, cum îmi scrie o foarte bună specialistă, oamenii amendează dorința de putere a Bisericii. E posibil. De fapt niciodată nu votează decât cum le trece prin cap ori suflet, ceea ce, să recunoaștem, e ceva câtă vreme unii credeau că Biserica poate manipula orice credincios ca pe o slugă de pripas.
Aud că Biserica s-a amestecat cu politicul, de parcă s-ar fi putut apăra de acest amestec câtă vreme comunitățile în care activează ca instituție sunt îmbibate cu politic. Ne-o spun jurnaliști și activiști ei înșiși adepți și propovăduitori ai unor curente politice. De acord, Biserica va trebui să renunțe la măsura dublelor standarde și cultivarea premierilor locali și zonali, evitând la maximum folosirea banului public fără un interes real pentru comunitate. Transparența financiară, atât de des clamată, va produce o dezamăgire pentru mulți dintre vânătorii de comori pe sub Altare. Datorez rândurile acestea unui tânăr ce a strigat într-un magazin să-mi fie rușine. Am povestit și ne-am strâns mâna la plecare. Ca preot și om nu funcționez pe ură și nici pe inducerea fricii. Cred cu tărie numai în Dumnezeu și știu că toate exercițiile de limpezire ale vieții sunt linii de forță din care se pot naște iertări. Restul vom afla într- un viitor, nu foarte depărtat. Cu respect absolut pentru adevăr care nu încape în softul agitat al vremii de acum".
Mai multe, pe Tribuna.
