Începând cu secolul al XIX-lea, botaniştii de la Universitatea din Michigan, SUA, au început să colaboreze la un experiment care implică germinarea seminţelor. Acum, în al 137-lea an de experienţă, această colaborare se transformă în cel mai lung studiu ştiinţific monitorizat din lume. Sfârşitul experimentului ar fi în anul 2100, ceea ce înseamnă că cei mai mulţi dintre noi nu vor mai fi în viaţă pentru a vedea rezultatul, potrivit TVR1.
Această experienţă îndelungată a început în toamna anului 1879, când Dr. William James Beal, un botanist american, a vrut să găsescă răspuns la ceva complex: de câte ori este necesară distrugerea buruienilor până când se opresc din creştere şi nu se mai înmulţesc? Beal a realizat că pentru a răspunde la întrebare e nevoie de practică. El a vrut să testeze exact cât timp seminţele pot rămâne inactive în sol şi a dezvoltat o experienţă care ar trebui să dureze secolele, pentru a oferi răspunsul.
Botanistul a adunat o colecţie de 23 de tipuri diferite de seminţe de plante şi a decis să le lase în stare latentă ani de zile, înainte de a verifica dacă acestea ar germina. A pus câte 50 de seminţe din fiecare varietate, în 20 de sticle cu gura îngustă, le-a umplut cu nisip umed şi le-a îngropat într-o locaţie secretă în campusul de la Universitatea din Michigan.
Conform înregistrărilor lui Beal, fiecare flacon a fost plasat cu gura în jos, astfel încât apa să nu ajungă pe seminţe. "Aceste sticle au fost îngropate pe un deal de nisip în linie dreaptă de la est la vest", a scris el, dezvăluind că scopul său a fost să ia un flacon la fiecare cinci ani şi să vadă dacă seminţele au germinat.
Continuarea, pe stiri.tvr.ro