Întrebările potrivite ne pot ajuta să ne conectăm cu străinii și să creăm legături mai strânse între părinți și copii. În 2024, o echipă de psihologi de la Universitatea din Amsterdam, Olanda, a testat o idee simplă: ar putea copiii să se simtă mai iubiți dacă li se adresează 14 întrebări special concepute? Experimentul s-a bazat pe câteva descoperiri psihologice bine dovedite. Așa cum au subliniat cercetătorii în lucrarea lor, sentimentul de iubire din partea părinților este esențial pentru sănătatea și bunăstarea copiilor. Prin urmare, găsirea unor modalități de a cultiva acest sentiment ar putea aduce beneficii importante familiilor, scrie BBC News.
Experimente anterioare realizate pe adulți, de către alți cercetători, sugeraseră că adresarea întrebărilor potrivite îi poate ajuta pe oameni să se simtă mai apropiați unii de alții. Cunoscut sub numele de "procedura prieteniei rapide", acest proces a atras atenția la nivel global, mult dincolo de comunitatea științifică, după ce un jurnalist a testat întrebările într-o întâlnire romantică.
În forma sa clasică, "procedura prieteniei rapide" implică perechi de adulți care își adresează reciproc întrebări profunde, care provoacă reflecția, precum: "Dacă un glob de cristal ți-ar putea spune adevărul despre tine, viața ta, viitorul tău sau orice altceva, ce ai vrea să știi?"
Acest gen de întrebări îi încurajează pe participanți să împărtășească gânduri și sentimente intime, ceea ce poate favoriza un sentiment de conexiune. La adulți, procedura a fost reprodusă cu succes în multe contexte diferite, dar ar funcționa și între părinți și copii?
Eddie Brummelman, psiholog social și de dezvoltare la Universitatea din Amsterdam, împreună cu colegii săi, au testat această idee adaptând întrebările din procedura clasică de prietenie rapidă, pentru a le face potrivite pentru copiii cu vârste între 8 și 13 ani și părinții acestora. Apoi, i-au pus pe părinți să le adreseze copiilor întrebări precum:
-
"Dacă ai putea călători oriunde în lume, ce țară ai dori să vizitezi? Și de ce?"
-
"Care este cel mai ciudat lucru pe care l-ai trăit vreodată?"
-
"Când a fost ultima dată când te-ai simțit singur? Ce te-a făcut să te simți așa?"
După aceea, copiii au completat un chestionar simplu pentru a evalua cât de iubiți și sprijiniți s-au simțit înainte și după discuție. Deși conversațiile au durat doar nouă minute, evaluările copiilor au crescut semnificativ la finalul exercițiului – ceea ce sugerează că procedura a sporit sentimentul de iubire.
Doar oportunitatea de a discuta nu a fost suficientă: conversațiile superficiale, cum ar fi întrebările despre înghețata sau filmul preferat, nu au avut același impact.
Brummelman a considerat unele dintre aceste interacțiuni extrem de emoționante.
"Chiar mi s-a făcut pielea de găină. Au fost foarte, foarte semnificative", a spus el.
Brummelman a remarcat că multe familii nu abordaseră niciodată astfel de subiecte.
"Am deschis teme pe care oamenii, aparent, nu le discută în mod spontan", a explicat el.
Acesta sugerează că părinții tind să evite subiectele negative sau dureroase. Însă aceste întrebări îi determină să își exprime temerile și vulnerabilitățile.
"În loc să vorbească doar despre timpul liber sau muncă, părinții și copiii au discutat, de exemplu, despre moarte. I-a încurajat să vorbească despre subiecte care contează cu adevărat", spune Brummelman.
Aceste rezultate sunt în acord cu alte cercetări din psihologie care analizează impactul autodezvăluirii, adică împărtășirea unor informații personale sau private. Studiile arată că autodezvăluirea poate crea apropiere între străini, colegi sau membri ai aceleiași familii.
O scurtătură către intimitate
Dacă acest lucru ți se pare familiar, este posibil să fi auzit de articolul viral din New York Times care a explorat autodezvăluirea în relații, punând accent pe 36 de întrebări specifice. Jurnalistul a susținut că ele ar putea ajuta chiar și doi necunoscuți să se îndrăgostească.
Totuşi. Brummelman susţine că principiul se aplică oricărei relații, nu doar celor romantice:
"Este mai mult o schimbare de mentalitate decât o listă de întrebări", spune el.
Studiul original – intitulat "Generarea experimentală a apropierii interpersonal" – a fost publicat la sfârșitul anilor ’90 de către Arthur Aron și echipa sa de la Universitatea Stony Brook din New York. Ei presupuneau că apropierea dintre oameni depinde de nivelul autodezvăluirii în conversație.
Pentru a testa această ipoteză, au creat două seturi de întrebări:
-
Un set pentru conversații superficiale (de exemplu: "Cum ai petrecut Halloween-ul trecut?")
-
Un set pentru discuții profunde (de exemplu: "Ce lucru este prea serios pentru a fi luat în glumă?")
După 45 de minute de discuții, participanții au evaluat cât de apropiați se simțeau față de partenerul lor. Rezultatul? Cei care au avut conversații profunde și-au evaluat apropierea la un scor de aproximativ 4, comparativ cu 3 pentru cei care au vorbit superficial.
Mai mult, mulți dintre acești participanți au păstrat legătura și după șapte săptămâni, ceea ce arată puterea întrebărilor care contează.
Conversații semnificative și neurochimie
Efectele se resimt și la nivelul corpului. Sentimentul de apropiere provine din sistemul nostru opioid, care produce endorfine – aceiași compuși care induc euforia. Autodezvăluirea pare să activeze același sistem, generând o stare de bine și conexiune socială.
Un studiu condus de Kristina Tchalova (Universitatea din Toronto) și Geoff MacDonald (McGill) a testat această ipoteză. Participanții au primit fie naltrexonă (un medicament care blochează receptorii opioizi), fie un placebo, apoi au fost puși să discute întrebările de prietenie rapidă.
Rezultatul? Cei cu receptorii opioizi blocați au avut dificultăți în a se conecta și nu s-au bucurat de conversații la fel de mult ca ceilalți.
Alte studii recente au explorat dacă procedura prieteniei rapide poate apropia persoane din grupuri sociale diferite.
De exemplu, cercetătorii de la Universitatea din Hagen (Germania) au folosit această metodă într-un program de învățământ la distanță, pentru a reduce rata de abandon. Studenții care au participat la aceste conversații s-au simțit mai conectați și au fost mai motivați să termine cursul.
La fel, cercetători de la Universitatea Stony Brook au demonstrat că procedura poate reduce prejudecățile între persoane de orientări sexuale diferite.
O lecție importantă
Una dintre lecțiile importante ale acestei metode este că putem fi mai curajoși în comunicare decât credem. Un studiu realizat de Nicholas Epley (Universitatea din Chicago) a arătat că oamenii evită adesea autodezvăluirea pentru că presupun că ceilalți nu vor fi interesați. Însă aceste temeri s-au dovedit nefondate.
Susan Sprecher (Universitatea de Stat din Illinois) își încurajează studenții să încerce procedura cu o persoană apropiată – mamă, coleg de cameră, partener – și apoi să reflecteze asupra rezultatului.
"Oamenilor le place pur și simplu să facă asta. Cunosc o prietenă a cărei fiică a folosit întrebările la prima întâlnire. Acum sunt căsătoriți", spune ea.
Concluzie
Cercetătorii sugerează că, în interacțiunile de zi cu zi, nu trebuie să urmăm rigid o listă de întrebări. Este important să aplicăm principiul autodezvăluirii, să fim sinceri și empatici.
"Rețineți că nu este vorba doar despre părintele care întreabă, ci și despre a permite copilului să pună întrebări și a-i răspunde sincer. Adoptați o poziție de egalitate și încredere și nu evitați lucrurile care pot stârni emoții puternice", spune Brummelman.
Pentru cei care nu știu cum să înceapă, întrebările din studiile lui Brummelman și Aron pot fi un punct de pornire excelent și poate chiar cheia către o viață plină de conversații autentice și legături mai profunde.