Locația unui cufăr de salcâm, placat cu aur, despre care se crede că ar conține Cele Zece Porunci a rămas un mister, de secole întregi, însă arheologii ar putea fi mai aproape ca niciodată de descoperirea Chivotului Legământului, sau Chivotul lui Dumnezeu. Potrivit Bibliei, relicva sacră a fost construită de israeliți la scurt timp după ieșirea din Egipt, în jurul secolului al XIII-lea î.Hr., iar Moise ar fi așezat în interior poruncile.
Istoricii cred că Chivotul era păstrat în Sfânta Sfintelor, încăperea cea mai interioară a templului antic din Ierusalim, înainte de a dispărea în timpul cuceririi orașului de către babilonieni, în anul 586 î.Hr.
› Vezi galeria foto ‹
Arheologii vor să caute Chivotul Legământului folosind o tehnologie nouă
Acum, arheologul Dr. Chris McKinny a propus că Chivotul ar putea fi ascuns în spații subterane din Orașul lui David, situat la sud de Muntele Templului din Ierusalim, potrivit Daily Mail.
Cercetătorii intenționează să scaneze aceste spații subterane folosind tehnologii avansate, concepute pentru a detecta cavități ascunse și metale îngropate la mare adâncime.
Metoda se bazează pe detectoare de muoni – instrumente care urmăresc particule subatomice minuscule create atunci când razele cosmice din spațiu lovesc atmosfera Pământului, permițând astfel oamenilor de știință să „vadă” adânc în subteran și să detecteze camere ascunse fără a săpa.
Primele scanări ale zonei au scos la iveală goluri și structuri necunoscute anterior sub peisajul antic, ceea ce susține teoria existenței unor tuneluri ascunse.
Dacă această tehnologie va fi extinsă sub Muntele Templului, McKinny și echipa sa cred că Chivotul ar putea fi detectat, dacă mai există, deoarece se spune că este placat cu aur atât la interior, cât și la exterior.
Trei tradiții antice importante descriu ce s-ar fi putut întâmpla cu relicva după distrugerea Primului Templu
McKinny nu susține că a descoperit Chivotul Legământului și nici că îi cunoaște cu certitudine locația exactă.
Totuși, în documentarul său „Legends of the Lost Ark” ( Legendele Chivotului Pierdut), lansat pe 7 aprilie, el explorează trei tradiții antice importante care descriu ce s-ar fi putut întâmpla cu relicva după distrugerea Primului Templu din Ierusalim de către babilonieni, în 586 î.Hr.
Potrivit lui McKinny, fiecare dintre aceste relatări sugerează că Chivotul a fost ascuns în mod deliberat pentru a fi protejat de forțele invadatoare, și nu distrus sau capturat.
De asemenea, McKinny și-a exprimat optimismul față de tehnologiile emergente care ar putea permite, într-o zi, examinarea digitală a spațiilor subterane fără a afecta terenurile sacre.
El a menționat progresele în instrumente de imagistică precum radarul de penetrare a solului, scanarea seismică, tomografia de rezistivitate electrică și alte tehnologii de teledetecție capabile să cartografieze structuri ascunse sub suprafață.
Potrivit lui McKinny, aceste instrumente ar putea ajuta în viitor la identificarea tunelurilor, camerelor și spațiilor ascunse de sub Muntele Templului, o zonă pe care o descrie drept unul dintre cele mai mari „puncte oarbe” ale arheologiei, deoarece săpăturile tradiționale sunt în mare parte interzise.
El a subliniat că acest lucru rămâne o posibilitate pe termen lung, nu un proiect activ de excavare.
Într-un interviu recent, McKinny a spus că este „entuziasmat și plin de speranță pentru ceea ce va urma”, recunoscând totodată că există încă obstacole religioase, politice și logistice semnificative.
În ciuda interesului tot mai mare pentru metodele moderne de scanare, McKinny adoptă o abordare prudentă, concentrându-se în principal pe textele antice și tradițiile istorice, mai degrabă decât pe săpături spectaculoase.
„Legenda Muntelui”
Relatările se bazează pe surse evreiești timpurii, inclusiv Cartea a II-a a Macabeilor și alte tradiții istorice.
Prima și cea mai discutată teorie, adesea numită „Legenda Muntelui”, sugerează că Chivotul a fost ascuns sub Muntele Templului din Ierusalim.
Muntele Templului este cel mai sfânt loc în iudaism și un punct central al istoriei biblice, fiind considerat pe scară largă locul unde Avraam s-a pregătit să-l sacrifice pe Isaac.
Situat în Orașul Vechi al Ierusalimului, complexul de aproximativ 36 de acri a găzduit cândva Templul lui Solomon, cunoscut drept Primul Templu, iar mai târziu al Doilea Templu reconstruit, fiind centrul spiritual al cultului israelit și locul simbolic al prezenței divine.
Conform acestei tradiții, se spune că preoții ar fi ascuns obiectele sacre în camere subterane sau tuneluri aflate sub complexul templului, chiar înainte de asediul babilonian.
Această teorie a alimentat secole de speculații privind existența unor încăperi ascunse sub Muntele Templului și rămâne una dintre cele mai dezbătute ipoteze în rândul cercetătorilor moderni.
„Legenda Stâncii”
A doua relatare, cunoscută drept „Legenda Stâncii”, descrie cum profetul Ieremia ar fi ascuns Chivotul într-un loc misterios, stâncos, situat între doi munți.
Ieremia a fost un profet biblic important care a trăit în Ierusalim în anii dinaintea distrugerii orașului, fiind o figură centrală în multe relatări despre dispariția Chivotului.
Locația exactă menționată în texte rămâne neclară, unii cercetători sugerând că ar putea fi vorba despre o zonă sălbatică din apropierea Ierusalimului sau despre o regiune montană mai îndepărtată.
„Legenda Muntelui Nebo”
A treia și cea mai veche tradiție, adesea numită „Legenda Muntelui Nebo”, apare în textul antic 2 Macabei.
Aceasta susține că Ieremia ar fi dus Chivotul, împreună cu alte obiecte sacre, într-o peșteră sau într-un mormânt de pe Muntele Nebo, muntele asociat în mod tradițional cu moartea lui Moise.
Unele interpretări sugerează că Chivotul ar fi fost ascuns în apropierea locului considerat a fi mormântul lui Moise, însă tradițiile ulterioare au complicat identificarea exactă a locației.
În ciuda diferențelor, McKinny subliniază că toate cele trei legende au elemente comune.
Fiecare îl plasează pe Ieremia în centrul eforturilor de a proteja Chivotul, situează evenimentele chiar înainte de căderea Ierusalimului și sugerează că relicva a fost ascunsă intenționat, nu pierdută în timpul războiului.