„Este un reper moral”: Nicușor Dan s-a dus să îl felicite pe actorul Victor Rebengiuc, care a primit Premiul România Europeană 2025
Publicat acum 16 ore si 50 minute
O clădire cu o istorie aparte din zona Gării Buzău, care a găzduit odinioară o cârciumă deținută de dramaturgul Ion Luca Caragiale între noiembrie 1894 și noiembrie 1895, a fost scoasă la vânzare. Imobilul, declarat monument istoric, a adăpostit de-a lungul timpului și ultima covrigărie din oraș care folosea cuptoare tradiționale pe tule din pământ, scrie Agerpres.
Construcția are cinci camere, un beci domnesc cu boltă, de 60 mp, și dotări moderne, în ciuda vechimii sale.
"Proprietar. Preţ 315.000 de euro. 5 camere la nivel de pensiune (cu toate dotările) + 2 spaţii comerciale. Spaţiu comercial P+1+M cu amprenta la sol de 110 mp. Clădirea are şi beci domnesc cu bolta în suprafaţă de 60 mp. La parter sunt 2 spaţii comerciale (cu clienţi în acest moment). La etajul 1 sunt 2 dormitoare dotate cu baie proprie + 1 garsonieră (cameră +chicinetă+baie) + cameră tehnică. La mansardă sunt 2 camere, fiecare cu baia ei. Toate camerele sunt dotate cu aparate de aer condiţionat, sunt echipate la nivel de pensiune. Acoperişul este izolat pe interior cu spumă. Ferestrele au două rânduri de termopan, pentru a asigura liniştea interioară", se arată în anunțul de vânzare.
Până în jurul anului 2015, aici a funcționat o covrigărie cu cuptor pe tule de pământ, tehnică veche de preparare a covrigilor.
"A fost şi ultima covrigărie cu cuptor pe tule de pământ care a funcţionat până în jurul anului 2015. Din 2003 o au părinţii mei, aici a funcţionat o covrigărie în perioada aceasta, de fapt, acolo a funcţionat în acest regim cam din anul 1997", a declarat proprietarul imobilului, Valentin Radu.
Istoria clădirii este legată de cârciuma pe care Caragiale a deschis-o aici după ce a concesionat restaurantul gării din Buzău.
"În 'Istoria literaturii române de la origini şi până în prezent', G. Călinescu scrie: 'Lui Caragiale îi veni gustul, având drept pildă pe Dobrogeanu-Gherea, să se apuce de negustorie. (...) Desigur că la mijloc au fost nevoia şi poate dorinţa de a scandaliza şi mustra în chipul acesta societatea'. Că 'moftangiul' vroia să ofenseze, astfel, societatea, rămâne de discutat, din moment ce 'nu trebuie să se uite că dramaturgul are în ascendenţa sa negustori de bumbac şi băcănii', cum recunoaşte acelaşi G. Călinescu. După ce deschise şi închise, la fel de repede, berăria din Gabroveni (1893), în martie 1894, Caragiale e la Iaşi unde se interesează 'asupra putinţei de a deschide acolo o berărie'. Nu reuşi la Iaşi, dar deschise din nou 'Berăria Academică, Bene Bibenti' pe strada Sf. Nicolae - Şelari nr.2 din Bucureşti. Ghinionist cum se considera, nici aceasta nu îi fu de prea mare ajutor. Aşa ajunse, plin de speranţe, în toamna anului 1894 la Buzău, unde concesionă restaurantul gării", scrie în volumul „I.L. Caragiale comersant la Buzău” autorul Nicolae Peneş.
"Se ştie cu certitudine că, în noiembrie 1894, Caragiale era la Buzău. Evenimentul era astfel comentat în presa locală: 'Amintim cu deosebită plăcere că D-nu I. L.Caragiale, distinsul nostru autor dramatic, a luat în întreprindere restaurantul din gara Buzău cu începere de la 15 noiembrie anul acesta. Ne place să credem că toţi cei care vor vizita resturantul vor rămâne mulţumiţi, nu numai de excelentele mâncări pe care oricând le pot găsi acolo, dar şi de fericita ocaziune de a fi în contact cu neîntrecutul autor al pieselor 'O scrisoare pierdută', 'O noapte furtunoasă', 'Năpasta', 'D-ale carnavalului'. Nu spunea Caragiale cu nonşalanţă şi unor prietenilor că îşi deschide prăvălie?”, consemna presa locală a vremii.
Afacerea a durat doar un an, între 15 noiembrie 1894 și 15 noiembrie 1895, și s-a încheiat cu un faliment răsunător.
"Dacă data concesionării e sigură (15 noiembrie 1894 - n.r.), cea a renunţării la contractul respectiv a stat aproape un secol sub semnul incertitudinii. (...) Pornind de la ideea că în orice afacere serioasă, cum era şi cazul concesionării unui restaurant, părţile operează pe bază de contract în care înscriu data, durata şi condiţiile concesionării ' (...) şi întrucât cea a lui Caragiale s-a soldat cu pagubă', după cum precizează Şerban Cioculescu, înţelegem că şederea dramaturgului la Buzău trebuie socotită de la 15 noiembrie 1894 până la 15 noiembrie 1895, ne sugerează Gabriel Cocora. (...) Deşi presa locală îi face o oarecare publicitate, afacerea va merge din ce în ce mai prost. De altfel, în penultima lună a anului 1895, Caragiale va abandona restaurantul gării din Buzău 'plătind cu un pian, o bibliotecă şi un şifonier scoase la licitaţie în grădina publică' pe creditorul I.Goldfeld'. Tribunalul Buzău îl va urmări, de asemenea, pentru poliţele neachitate creditorilor săi. Numai în cursul lunii martie 1895, Caragiale avea 'poliţe protestate' în valoare de aproape şase sute de lei (...), cărora li se adaugă încă una, emisă de acelaşi Tribunal în luna iulie 1985, în valoare de 200 de lei", notează Nicolae Peneş.
Fiind monument istoric, imobilul poate fi vândut doar după ce Ministerul Culturii și Primăria își exercită dreptul de preempțiune.
"Este vorba despre un monument istoric. Va trebui să exercite ministerul, primăria dreptul de preempţiune. Nu avem nicio solicitare până la acest moment în sensul acesta. Dacă proprietarul găseşte un eventual cumpărător, înainte de a-şi perfecta actele la notariat, vine, ne exercităm dreptul de preempţiune, noi şi autoritatea locală. Dacă nu este exercitat dreptul de preempţiune, proprietarul poate să pună la vânzare imobilul eventualului cumpărător", a precizat Constantin Căţoi, directorul Direcţiei pentru Cultură Buzău.
Pe unul dintre pereții clădirii, trecătorii pot citi inscripția: „În această casă a locuit Ion Luca Caragiale între 1894-1895”.