Înlocuitorul lui Christine Lagarde la șefia Băncii Centrale Europene (BCE) a fost stabilit în urma unor consultări directe dintre președintele francez, Emmanuel Macron, și cancelarul german, Friedrich Merz. Astfel, nominalizarea spaniolului Pablo Hernández de Cos în această funcție a devenit aproape sigură, după ce acesta a reușit ceea ce rivalul său olandez, Klaas Knot, nu reușise: o întâlnire privată cu președintele francez Macron, la Palatul Élysée, informează Financial Times (FT).
Atât Hernández de Cos, cât și Klaas Knot, cei doi candidați oficiali, propuși a o succeda pe Christine Lagarde la șefia Băncii Centrale Europene, avuseseră programate audiențe cu cancelarul Germaniei la Berlin luna trecută. Dar doar spaniolul a reușit să se întâlnească cu președintele francez, potrivit a patru persoane familiarizate cu subiectul.
Săptămâna trecută, când Macron s-a întâlnit cu Friedrich Merz la Dublin, în marja unui summit dedicat Ucrainei și AI, președintele francez i-a spus liderului german că vrea să-l susțină pe Hernández de Cos.
Macron a „condimentat” oferta cu o propunere aproape imposibil de refuzat de către Merz: Franța ar renunța la pretenția asupra celui de-al doilea cel mai puternic post de la BCE — cel de economist-șef — și ar susține, în schimb, un candidat german. Poziția de economist-șef al BCE va deveni vacantă în luna mai.
În schimb, Franța s-ar mulțumi cu un loc în consiliul executiv care supraveghează operațiunile de pe piața bancară europeană, ocupat în prezent de economista germană Isabel Schnabel, al cărei mandat expiră în ianuarie.
„Franța a luat inițiativa prima, iar Germania a profitat de șansa de a avea postul de economist-șef,” a spus Carsten Brzeski, șeful al departamentului de cercetări macroeconomice la ING.
Acordul franco-german deschide astfel calea pentru o schimbare de conducere la BCE înaintea unui an - 2027 - care se anunță a fi unul turbulent.
Liderii UE încearcă să aprobe cele mai importante trei numiri din consiliul executiv al băncii cât mai curând posibil, chiar săptămâna viitoare, înaintea alegerilor din Spania, Franța, Italia și Polonia, în care se așteaptă ca partidele eurosceptice să obțină victorii. Mai mult, în cazul Franței, e posibil ca astfel de candidați eurosceptici să câștige, în primăvară, chiar alegerile prezidențiale.
În plus, Franța se confruntă deja cu proteste în masă, blocaje bugetare și o criză a datoriilor fără precedent.
„Europa s-ar putea îndrepta spre o anumită turbulență financiară dacă Marine Le Pen câștigă alegerile franceze cu promisiuni imposibil de realizat”, a spus Holger Schmieding, economist-șef la Berenberg. „Nevoia de a obține consimțământul ei pentru alegerea liderilor BCE ar rula riscul ca BCE să rămână fără un lider într-un moment critic.”
Obținerea sprijinului lui Macron a încheiat o „campanie discretă”, desfășurată pe durata a luni de zile, din partea spaniolului Hernández de Cos, care este în prezent director general la Banca pentru Settle-ments Internaționale, cu sediul la Basel.
Economistul spaniol, în vârstă de 55 de ani, născut la Madrid, a câștigat sprijin nu doar din partea țării sale natale și a altor țări din sudul Europei, ci și din partea Germaniei și a factorilor de decizie din alte țări nordice.
Contracandidatul său, Klaas Knot, în vârstă de 59 de ani, a fost perceput „prea agresiv” de către Franța și statele europene. Knot, care a fost guvernator al băncii centrale olandeze din 2011 până în 2025, a avut frecvent conflicte cu fostul președinte BCE Mario Draghi privind răspunsul la criza datoriei suverane din zona euro.
Knot a fost primit de consilierii președintelui la Élysée, dar o persoană familiarizată cu discuțiile a spus că Macron avea în cele din urmă dubii dacă ar putea fi de încredere pentru a conduce BCE printr-o altă criză. Macron a fost consilier economic al președintelui François Hollande când Draghi și Knot erau în dezacord privind programele de relaxare cantitativă și de cumpărare de obligațiuni ale BCE.
Dar pierderea sprijinului Germaniei a fost lovitura decisivă pentru Knot.
Conform regulilor de numire ale BCE, un candidat trebuie să obțină sprijinul a cel puțin 16 țări care reprezintă 65% din populație. Având în vedere demografia blocului, un candidat din Europa de Nord, fără sprijin german, ar avea dificultăți să depășească acest prag, au spus sursele citate de FT.