Franța se confruntă cu cea mai gravă criză internă din ultimii ani. Elevii baricadează școlile, bugetarii intră în grevă, pescarii blochează porturile, iar dobânzile la datoria publică se apropie de 5%. În spatele haosului stă o problemă veche de două decenii: statul nu își mai poate finanța modelul social. Cu șapte luni înainte de prezidențiale, sondajele o dau câștigătoare pe Marine Le Pen, scrie The New York Times.
Bugetari în grevă. Licee baricadate. Porturi blocate. Buget în impas. Dobânzi care o iau razna. Teama că extrema dreaptă ar putea ajunge la putere.
Franța se trezește dintr-odată în plină criză. Nu e vorba de un singur val de proteste, ci de o succesiune de tulburări care zguduie străzile, piețele financiare și instituțiile publice din toată țara. „Rentrée”, cum numesc francezii revenirea la școală și la muncă de după vacanță, a fost orice, numai liniștită nu.
Cauzele par diferite, dar pornesc din același loc. De două decenii, Franța se chinuie să își finanțeze statul. Acum, problema e agravată de costurile mari de împrumut, de scumpirea carburanților și de incertitudinea politică. Lupta pentru succesiunea lui Emmanuel Macron, care pleacă din funcție la primăvară, a început deja.
Finanțele publice, oricum fragile, continuă să se degradeze. Pe piețe crește temerea că Franța ar putea fi următoarea țară europeană care alunecă într-o criză financiară în toată regula. Neliniștea a fost amplificată de sondajele recente. Acestea arată că Marine Le Pen, candidata extremei drepte, și-ar învinge toți rivalii la prezidențialele de la primăvară.
Marți, profesorii și alți angajați din sectorul public ies în stradă împotriva înghețării salariilor propuse de Guvern, care se luptă să treacă bugetul. Li se alătură mii de elevi care blochează școlile. Aceștia protestează față de subfinanțarea din cauza căreia clădirile se degradează și profesorii lipsesc.
Imaginile cu tineri care se confruntă cu poliția, în nori de gaze lacrimogene, au devenit simbolul cel mai puternic al nemulțumirilor din Franța. Sute de școli din toată țara s-au închis, zeci au fost vandalizate. Mulți oameni au fost arestați sau răniți.
Ciocnirile de pe stradă au zguduit piețele financiare, deja nervoase. Luni, randamentul obligațiunilor franceze pe 10 ani a rămas aproape de 5%. E unul dintre cele mai ridicate niveluri din Uniunea Europeană și un semn că investitorii nu mai au încredere că un guvern aflat la final de mandat poate face față problemelor care se tot acumulează.
„În Franța spunem «fin de règne»”, adică sfârșitul domniei de un deceniu a lui Macron asupra politicii franceze, explică Jean-Yves Camus, politolog la Fundația Jean Jaurès, un think tank de stânga din Paris. „Regimul e la final de mandat și nu pare să aibă vreun plan pentru următoarele șapte luni”.
Asta nu înseamnă că Franța e condamnată la o criză a datoriilor ca a Greciei. Nici la reacția brutală a piețelor care a dus la căderea premierului britanic Liz Truss, după ce aceasta propusese în 2022 reduceri de taxe care ar fi aruncat bugetul în aer.
Economiștii amintesc că și alte țări, inclusiv Statele Unite, au finanțele publice sub presiune din cauza dobânzilor în creștere. Iar rolul central al Franței în Uniunea Europeană înseamnă, spun ei, că ceilalți membri ai blocului ar salva-o dacă s-ar ajunge acolo.
„Poziția Franței pare nesustenabilă și piețele de obligațiuni spun asta, dar încă nu o strigă”, afirmă Kenneth Rogoff, profesor de economie la Harvard și specialist în crize financiare. „E un accident de tren cu încetinitorul”.
Franța nu e străină de tulburările sociale. Cel mai recent exemplu sunt protestele „vestelor galbene”, dintre 2018 și 2020. Zeci de mii de oameni, îmbrăcați în veste reflectorizante, au ieșit săptămânal în stradă. Totul a pornit de la scumpirea carburanților și s-a transformat în revendicări de dreptate politică și economică.
Unii analiști văd o asemănare îngrijorătoare între acea perioadă și prezent. Prețurile petrolului și gazelor au explodat din cauza războiului din Iran. Macron pare conștient de pericol. Joia trecută, a condus o reuniune a liderilor G7, unde s-a decis eliberarea a 100 de milioane de barili de motorină și țiței din rezerve, pentru a reduce presiunea pe prețuri.
Pescarii francezi au blocat porturi și terminale de carburanți în semn de protest față de prețul motorinei. Macron a spus că speră ca măsura de urgență să facă prețurile să „scadă la pompă cât mai repede posibil”.
Energia e însă doar o parte a problemei fiscale. Datoria publică a Franței se ridică la aproximativ 4.000 de miliarde de dolari, adică 119% din PIB. Cum dobânzile la obligațiunile de stat cresc, costul anual al datoriei ar urma să ajungă la circa 100 de miliarde de dolari în 2027.
Pe deasupra, îmbătrânirea populației împinge în sus cheltuielile cu sănătatea și pensiile. Iar războiul din Ucraina și retragerea Statelor Unite obligă Franța să cheltuie mai mult pe apărare.
Ca să acopere toate acestea și să țină deficitul sub control, premierul Sébastien Lecornu propune creșterea unor taxe și înghețarea cheltuielilor sociale, precum ajutoarele pentru locuință și alocațiile familiale. Analiștii cred că Lecornu va reuși să treacă bugetul, chiar dacă asta va cere luni de negocieri dificile și recurgerea la puteri speciale.
Pentru asta, Guvernul va depinde de bunăvoința partidului lui Le Pen, Rassemblement National, care ar trebui să nu blocheze legea. Formațiunea are 118 din cele 577 de mandate din Adunarea Națională, cel mai mare grup parlamentar. Unii analiști se așteaptă ca Le Pen să le ceară deputaților să se abțină și să lase bugetul să treacă. Măcar ca să nu moștenească ea însăși un haos fiscal, dacă va câștiga alegerile din aprilie.
Marți, Le Pen urmează să susțină un discurs mult așteptat despre programul său economic. Analiștii îl vor disseca în căutarea unor semne că partidul a devenit mai realist în privința problemelor fiscale ale Franței. La ultima candidatură, din 2022, Le Pen fusese criticată pe scară largă pentru lipsa de credibilitate în materie de politică economică.
Unii analiști se așteaptă ca ea să încerce să liniștească piețele în privința deficitului. Dar estimează că va rămâne la fel de ostilă față de Uniunea Europeană. O victorie a ei, spun aceștia, ar ridica semne serioase de întrebare despre contribuția viitoare a Franței la bugetul UE.
De aceea, unii compară alegerile din Franța cu referendumul pentru Brexit, când britanicii au votat ieșirea din Uniunea Europeană.
„Acesta este momentul 2016 al Franței”, spune Mujtaba Rahman, analist specializat pe Europa la Eurasia Group, o firmă de consultanță în riscuri politice.
„Nu e vorba doar de o criză a datoriilor sau a pieței de obligațiuni”, a continuat Rahman. „Investitorii cu care vorbesc se tem de o criză politică și constituțională existențială. Toate aceste probleme se adună într-un mod extrem de nefavorabil pentru oricine va câștiga alegerile prezidențiale”.
Victoria lui Le Pen nu e deloc garantată. Ea a fost condamnată pentru corupție financiară, lucru pe care îl neagă. Președintele partidului său, Jordan Bardella, a fost acuzat de antisemitism, acuzație pe care o respinge și el. Analiștii spun că, într-un tur doi cu un candidat de centru, Le Pen ar putea pierde.
Există însă și alt scenariu. Combinația dintre problemele economice și tensiunile sociale ar putea favoriza politicienii radicali, atât de dreapta, cât și de stânga. Asta ar putea-o aduce pe Le Pen în turul doi împotriva unui candidat de extremă stânga, pe care l-ar învinge mai ușor.
Indiferent cine va câștiga după această toamnă a nemulțumirii, criza ar putea impune o recunoaștere mai profundă: Franța nu își mai permite statul social.
„Aceasta este sursa cea mai adâncă a furiei din Franța”, spune Michel de Rosen, scriitor și om de afaceri francez. „Suntem o țară care nu mai poate face ce vrea să facă”.
