Căderile de rețea, sistemele informatice care se blochează și zborurile oprite din ultimele săptămâni au dat naștere în Statele Unite unui nou tip pasionați de supraviețuire: oameni care nu se mai pregătesc doar pentru război, pandemii sau dezastre naturale, ci și pentru ziua în care internetul se va opri. Pe rețelele sociale, experți în securitate cibernetică, cercetători și influenceri care strâng sute de mii de urmăritori îi învață pe oameni cum să descarce întreaga Wikipedia, cum să comunice prin stații radio atunci când antenele de telefonie cad și cum să-și construiască o viață care să nu depindă de giganții tehnologiei. Unul dintre cei mai urmăriți, expertul în securitate cibernetică Liz Howard, avertizează că „tehnologia a devenit malefică” și estimează la 10% șansa ca omenirea să dispară din cauza inteligenței artificiale, scrie The New York Times.
Săptămâna aceasta, după o serie de defecțiuni ale sistemelor informatice, căderi de rețea și zboruri oprite, care i-au lăsat pe mulți oameni speriați, frustrați și cu nervii întinși, Liz Howard a avut un mesaj simplu.
„V-am spus eu că o să se întâmple”, a cântat Howard pe un ton zeflemitor, într-un clip adresat sutelor de mii de urmăritori de pe internet, adăugând: „Și de-acum încolo o să fie și mai rău”.
Howard, expert în securitate cibernetică din California, cunoscut online drept Liz the Developer, este doar unul dintre numeroșii profeți ai internetului care predică unui nou tip de public anxios.
Sunt oameni alarmați de o serie de crize care par să se declanșeze una după alta, dar hotărâți să se adapteze și să supraviețuiască oricărui haos pe care l-ar putea produce lumea digitală.
Mesajul acestui grup a căpătat brusc o rezonanță mai profundă după o serie de perturbări recente și pe fondul posibilelor consecințe reale ale altor prăbușiri, de la cele doar incomode la cele periculoase: pierderea instrumentelor de navigație, pene de curent, bănci care nu mai funcționează, pierderea comunicațiilor și a accesului la dosarele medicale, tulburări sociale și colapsul instituțiilor.
Sunt temeri pe care le au și cei care se pregătesc pentru sfârșitul lumii, așa-numiții „preppers”. Varianta digitală are însă propriile spaime futuriste: datele furate, parolele sparte, supravegherea digitală și, mai presus de toate, inteligența artificială malefică, însoțită de avertismente sumbre și predicții și mai înfricoșătoare.
„Tehnologia a devenit malefică”, spune Howard, fondatorul The Multiverse School, o școală „neconvențională” de programare și inteligență artificială, care apare în clipurile sale pline de umor cu o claie de păr de culoarea acvamarinului.
„Știu cam cât de rău poate deveni. Iar cu AI-ul chiar se înrăutățesc lucrurile”, susține el.
(Luni, Google chiar a anunțat că agenții autonomi de inteligență artificială depășesc deja capacitatea oamenilor de a-i combate, în aceeași zi în care Howard a postat clipul „v-am spus eu” exact pe această temă.)
Pentru a contracara aceste amenințări, dar și spaima de, vai, pierderea conexiunii la internet, Howard și alții ca el construiesc împreună un fel de ghid online de supraviețuire pentru aceste vremuri tensionate.
E un amestec de toate, un fel de rucsac de urgență, cu borsete care funcționează ca o cușcă Faraday și blochează semnalele electromagnetice, dar și trucuri demne de MacGyver, cum ar fi construirea unei baterii dintr-un magnet, două lacăte și un încărcător USB.
Alții predică autosuficiența pentru momentul în care nu mai ai semnal, cu tutoriale despre cum să descarci hărți, ghiduri de prim ajutor și chiar întreaga Wikipedia, dar și cu sugestii de locuri în care să te refugiezi dacă totul o ia razna.
„Poți avea un sentiment de neputință în fața tuturor acestor lucruri, și e groaznic”, explică Deana Burke, jurnalistă specializată în tehnologie și influenceriță care îi învață pe oameni să înțeleagă inteligența artificială. Burke a început recent o serie despre „prepping discret”, în care vorbește inclusiv despre stații radio cu rază lungă de acțiune: „Poți să fii doar martor la ce se întâmplă. Sau poți încerca să ai un pic de control”.
În multe dintre aceste scenarii apocaliptice, inamicul este destul de clar, spune Avriel Epps, cercetătoare în științe sociale computaționale și profesoară asistentă la Universitatea California din Riverside. Un clip în care povestea cum a încercat să renunțe la smartphone a strâns peste 100.000 de aprecieri pe TikTok.
„Produsele dezvoltate de această industrie sunt, de fapt, în serviciul liderilor ei, nu al consumatorilor”, a declart Epps într-un interviu. „E ca și cum: «Nu vrem asta. De ce tot ne-o băgați pe gât?»”
Epps, care a încercat să-și „de-Google-izeze” viața, a găsit și alte modalități de a se deconecta, cum ar fi „Duminicile fără ecrane”: fără tablete, fără telefoane, fără televizor. A recunoscut însă că e un gust care se dobândește în timp.
„Niciunuia dintre copiii mei nu i-a plăcut”, a spus ea. „Dar mie mi-a plăcut”.
Această antipatie față de giganții tehnologiei pare să se reflecte și în actele de sabotaj împotriva camerelor de supraveghere Flock, dar și în popularitatea creatorilor de conținut de tip „fă-o singur”, precum Jake Cochrane, cunoscut drept Dirtbag America. El postează clipuri alerte despre cum să construiești lucruri precum o cabană din paleți, însoțite de comentarii satirice despre cum „le facem în ciudă stăpânilor noștri corporatiști”.
Mulți dintre acești profeți ai apocalipsei digitale vorbesc despre o „policriză”: amenințări suprapuse, care par legate între ele.
(Sau „un calendar de Advent al colapsului societății”, cum a numit comediantul Jon Stewart recentul val de căderi ale sistemelor informatice.)
Prin însăși natura ei, policriza nu se limitează la America. Pe aceste canale se discută și despre amenințările încălzirii globale, ale războiului și ale pandemiilor.
Nu e de mirare, având în vedere seria de fenomene meteo extreme, tulburările din Ucraina și din Orientul Mijlociu și pandemia de Covid, care a reaprins interesul pentru pregătirea în fața dezastrelor și pentru făcutul de provizii.
În Statele Unite, unii nou-veniți spun că au fost puși în mișcare și de acțiunile Serviciului de Imigrări și Vamă (ICE). Acestea s-au soldat cu o serie de incidente în care agenți federali au deschis focul și cu uciderea a doi civili la Minneapolis anul acesta, ceea ce a stârnit îngrijorări legate de imprevizibilitatea forțelor de ordine și de abuzurile guvernului.
De fapt, considerat odinioară o fantezie paranoică și apanajul în special al celor cu vederi conservatoare și libertariene, preppingul a intrat rapid în mainstream și, în unele cercuri, a căpătat o tentă liberală. În loc să se ascundă singuri, înarmați până în dinți, oamenii pun accentul pe reziliență și pe legăturile dintre ei.
„Vremurile în care erai un lup singuratic, un Mad Max, pe cont propriu, un nomad, țin cam de lumea fanteziei”, spune Cliff Colón, guru al pregătirii pentru dezastre din zona Seattle, care își spune Urban Prepper. „Cred că oamenii se îndepărtează de asta. Știu că «Hei, ca să supraviețuiesc unei situații de urgență, trebuie să fac parte dintr-o echipă»”.
Mesajele despre cât de mult ar trebui să ne îngrijorăm au fost confuze. Luni, de exemplu, vicepreședintele JD Vance a declarat pentru Fox News că nu e îngrijorat, cel puțin nu foarte tare.
„Mulți prieteni de-ai mei m-au contactat și m-au întrebat: «Ar trebui să ne pregătim să construim un buncăr sau să facem provizii de mâncare și apă?»”, a spus Vance. „Iar răspunsul meu este nu”.
Apoi a adăugat: „Dar trebuie să fii pregătit pentru orice”.
Desigur, lipsa unei reacții guvernamentale, așa cum o percep oamenii, a supărat în ultimele săptămâni mulți americani, inclusiv câțiva parlamentari republicani importanți.
Alte guverne par ceva mai proactive. La sfârșitul lunii octombrie, guvernul britanic a lansat o campanie de trei ani numită „Be Ready” („Fii pregătit”), pentru situații care merg „de la vreme extremă la atacuri cibernetice”. La începutul lui noiembrie, liderii europeni au emis noi recomandări privind pregătirea pentru situații de urgență, inclusiv „autosuficiența pentru 72 de ore” și educarea copiilor pentru a-și dezvolta „abilități de pregătire încă de la o vârstă fragedă”, fără, se preciza, „a crea frică sau anxietate”.
S-ar putea să fie doar o speranță deșartă a europenilor.
„Dacă te uiți la ce îi aduce pe oameni în acest domeniu, vezi că e frica”, spune Bill Fulton, fost infanterist în armata americană și coautor al cărții „Survive and Thrive”, un ghid de pregătire pentru dezastre apărut în 2023. Cartea își descrie misiunea ca fiind aceea de a-i învăța pe oameni cum să supraviețuiască fără „muniție, haine de camuflaj sau să-ți mănânci vecinul”.
Preppers există în cultura populară de decenii. Reality show-urile cu tentă de supraviețuire au mers în paralel cu un adevărat „boom al apocalipsei”, cu newslettere pe Substack, buncăre pentru miliardari și ateliere de supraviețuire de mai multe zile, toate în slujba „industriei panicii”.
Dorian Lynskey, autorul cărții „Everything Must Go: The Stories We Tell About the End of the World” („Totul trebuie să dispară: poveștile pe care le spunem despre sfârșitul lumii”), spune că obsesia omenirii pentru sfârșitul lumii datează de milenii. Au existat dintotdeauna cărți și filme despre comete ucigașe, mașinării ale apocalipsei și glaciațiuni apărute aproape peste noapte.
(O astfel de fascinație ar putea explica și recenta ascensiune a „catastrofiștilor AI”.)
Iar cei care predică pregătirea pentru dezastre găsesc un public numeros și în viața reală, spune Kristopher Sarratt, al cărui canal de YouTube, City Prepping, are 1,3 milioane de abonați. El spune că a observat o schimbare importantă în comunitatea acestora, unde apar tot mai mulți „tineri, oameni care locuiesc în orașe și suburbii, familii”.
Și, într-adevăr, la începutul lui octombrie, zeci de aspiranți la statutul de prepper au participat la un atelier de pregătire de un weekend, Camp DoomsDaddy. Tabăra a fost organizată de Sam Bloch, fostul director pentru intervenții de urgență al World Central Kitchen, programul umanitar de distribuire a hranei fondat de bucătarul José Andrés.
„Instituțiile noastre cam se prăbușesc”, a declarat Bloch la începutul weekendului. „În timp ce nevoile noastre cresc”.
Tabăra, organizată la o fermă scăldată în soare din comitatul Sonoma, California, a atras cetățeni îngrijorați, printre care mulți californieni încă afectați de incendiile devastatoare din 2025. Aceștia au învățat cum să-și facă planuri de urgență și de evacuare, au deprins noțiuni de prim ajutor și de aprindere a focului și au aflat cum să tamponeze o rană și cum să repare o anvelopă. (În mod ciudat, cele două sunt foarte asemănătoare.)
Majoritatea influencerilor care vorbesc despre sfârșitul lumii abordează aceleași categorii mari: comunicațiile, partea medicală, hrana și partea „tactică”, un termen care se referă la arme.
Există specialiști în chestiuni banale, cum ar fi experții în organizarea cămării și pasionații de conserve (cuburi de carne la borcan, cineva?), dar și entuziaști ai permaculturii și fani ai „pădurilor alimentare”, care urmăresc un echilibru ecologic maxim.
Există și căutători precum Chris Morello, un „cercetător de teren al utopiilor”, care a vizitat zeci de comunități alternative și oferă sfaturi despre „cum să găsești o comună lângă tine”.
Unii dintre participanții la Camp DoomsDaddy păreau dornici să-și demonstreze că sunt capabili să gestioneze o criză.
„DoorDash nu e un plan pentru situații de urgență”, susține Patrick Torrey, broker la bursă în zona Golfului San Francisco, care a participat la weekendul DoomsDaddy. DoorDash este una dintre cele mai populare aplicații de livrare de mâncare din Statele Unite.
Una dintre temele principale ale lui Bloch a fost cum să rămâi conectat în caz de dezastru, fie el natural sau provocat de om. În acest scop, Bloch a lăudat avantajele GMRS (serviciul radio mobil general), practic niște stații de emisie-recepție puternice și sofisticate, dar și ale telefoanelor mesh, care le permit utilizatorilor să trimită mesaje și să folosească alte câteva funcții, uneori la distanțe mari, fără a avea nevoie de antenele de telefonie mobilă.
„Am ajuns cu toții atât de dependenți de telefoanele noastre”, a spus el. „Și sunt printre primele lucruri care cedează”.
Astfel de idei sunt preluate și de companii precum Solomon Survival Tech, al cărei motto este „Fii pregătit când internetul nu e”.
Compania vinde, cu 129 de dolari, un stick de memorie care conține milioane de articole de pe Wikipedia și peste 6.500 de cărți, dar și hărți și o soluție pentru repornirea computerelor ale căror sisteme de operare au căzut.
Misteriosul purtător de cuvânt al companiei, care apare cu cagulă de camuflaj și ochelari de schi, oferă și sfaturi gratuite despre „suveranitatea digitală”, cu alternative pentru orice, de la camere de supraveghere și comunicații până la calendare și alerte de urgență.
Unii nu sunt convinși că pregătirea, digitală sau de altă natură, va fi suficientă. Jem Bendell, renumit expert în sustenabilitate, este autorul lucrării „Deep Adaptation” („Adaptare profundă”), din 2018, care sugera că oamenii ar trebui să se pregătească pentru „perturbarea și colapsul societății” ca urmare a schimbărilor climatice.
Bendell însuși s-a retras. A renunțat la postul academic din Anglia și a înființat o școală de agricultură regenerativă în Indonezia. Într-un interviu acordat prin e-mail, a fost deopotrivă susținător al preppers și mai pesimist în privința viitorului.
„Fac un lucru responsabil, devenind oameni care nu vor fi o povară imediată pentru vecinii lor dacă, brusc, se stinge lumina”, a scris Bendell.
A adăugat însă că pregătirea doar pentru „urgențe de moment” nu este suficientă. „Presupune o reevaluare a alegerilor de bază din viață: unde trăim, la ce lucrăm, la ce aspirăm, cum ne menținem sănătatea fizică și psihică”, a spus el.
Există totuși speranță? a fost întrebat de jurnaliștii de la The New York Times.
„Speranța e plictisitoare”, a scris el.
„Speranța înseamnă de obicei să-ți dorești ca veștile proaste să nu fie reale, sau ca altcineva să ne salveze, sau că trebuie să credem într-o poveste ca să rămânem motivați să facem ce e corect”, a continuat Bendell. El a adăugat că preferă „iubirea și uimirea” ca motivații. „Dar veștile proaste sunt reale”.
Iar tehnologia nu va dispărea. Howard, expertul în securitate cibernetică, a învățat aproximativ trei milioane de oameni să programeze. În același timp, își petrece mare parte din timp avertizând asupra amenințărilor online. Howard estimează că există o șansă de 10% ca omenirea să dispară din cauza inteligenței artificiale. Potrivit lui Howard, AI-ul este acum mai bun la hacking decât orice om și nu poate fi pur și simplu oprit.
„Dar”, a adăugat Howard, „aș zice că avem 90% șanse să găsim o soluție, pentru că toată lumea de pe Pământ are un motiv foarte puternic să nu moară”.