Iranul aproape că a epuizat stocurile de petrol pe care reușise să le încarce pe petroliere înainte ca Statele Unite să impună blocada navală asupra porturilor sale. Blocada este în vigoare din aprilie și a fost întreruptă pentru scurt timp în vară, în timpul negocierilor eșuate dintre regimul iranian și administrația președintelui american Donald Trump.
Petrolierele fac parte din așa-numita „flotă fantomă”, alcătuită din nave vechi folosite pentru a ocoli sancțiunile internaționale, și se află deja dincolo de Strâmtoarea Ormuz.
Epuizarea acestor stocuri este o problemă pentru regimul iranian, deoarece veniturile din vânzarea petrolului, în principal către China, sunt esențiale pentru economia țării, tot mai afectată de blocadă.
Vineri, Comandamentul Central al armatei americane, responsabil de operațiunile din Orientul Mijlociu, a susținut că blocada a lipsit Iranul de venituri de 25 de miliarde de dolari din vânzările de petrol.
De regulă, petrolul este plătit în termen de două luni de la livrare, astfel că regimul va mai primi o perioadă valuta de care are nevoie. Totuși, pentru prima dată de la începutul războiului, în februarie, Iranul este pe punctul de a rămâne fără stocuri de petrol pe mare.
Potrivit companiei de analiză Kpler, la începutul lunii octombrie, pe petroliere mai rămăseseră mai puțin de un milion de barili, față de 135 de milioane la începutul războiului. În iunie și iulie, când blocada navală a fost suspendată, regimul a încercat să trimită cât mai multe petroliere în larg, însă și încărcăturile acestora s-au epuizat între timp.
Iranul a folosit de mult timp petrolierele ca depozite plutitoare, inclusiv pentru că, în timpul blocadei americane, spațiile de stocare de pe uscat se umpluseră. După plecare, navele „flotei fantomă” staționează în largul coastelor Malaesiei și ale Singapore. Acolo, petrolul este transferat pe alte petroliere, care îl transportă în China, pentru ca originea și traseul încărcăturilor să fie mai greu de urmărit.
Vânzările de petrol reprezintă principala sursă de valută a guvernului iranian și acoperă până la 40% din bugetul de stat. Rutele comerciale terestre nu au fost suficiente până acum pentru a compensa pierderile. În schimb, exporturile de petrol ale celorlalte țări din Golful Persic, realizate sub coordonarea Statelor Unite prin Strâmtoarea Ormuz sau pe rute alternative, au depășit recent nivelurile de dinaintea războiului.