NASA a trimis peste 2.000 de pui de meduze în spațiu. Zeci de mii s-au întors pe Pământ

Dacă oamenii ar putea vreodată să trăiască în spațiu, cum ar reacționa copiii născuți acolo la lipsa gravitației sau la o gravitație diferită de cea de pe Pământ? Au fost întrebări pe care și le-au pus oamenii de știință de la NASA în anii '90. Așa că au făcut un experiment pe puii de meduze, ființe care sunt similare cu omul într-o chestiune cheie. Astfel, NASA a trimis peste 2.000 de pui de meduze spațiu și a adus înapoi pe Pământ zeci de mii, relatează discoverwildlife.com. 

O echipă de la NASA, condusă de Dorothy Spangenberg în anii 1990, a conceput un experiment care putea simula aceste condiții.  În 1991, aproape 2.500 de polipi de meduze (o meduză aflată într-un stadiu timpuriu de viață) au fost trimiși în spațiu la bordul navetei Columbia.

Deși aceste animale marine gelatinoase nu par deosebit de asemănătoare cu oamenii, avem un lucru în comun: putem simți direcția „sus” datorită gravitației.

Când un polip de meduză se dezvoltă în faza de meduză (stadiul de viață cu care suntem cel mai familiarizați), el formează cristale de sulfat de calciu pe corpul principal (numit „clopot”).

Aceste cristale sunt înconjurate de un mic buzunar celular acoperit cu peri specializați. Când meduzele se rotesc în apă, cristalele se rostogolesc în aceeași direcție datorită gravitației. Perii detectează acest lucru și trimit semnale către neuroni. Folosind acest sistem, meduzele pot determina dacă înoată în sus sau în jos.

Oamenii au structuri din carbonat de calciu în urechea internă care determină mișcarea unor celule sensibile cu peri. Acest lucru permite creierului nostru să perceapă gravitația.

Astfel, oamenii de știință au vrut să afle dacă meduzele crescute în spațiu își dezvoltă în continuare sistemul bazat pe perceperea gravitației – deoarece și oamenii crescuți în microgravitație ar putea avea rezultate similare.

Rezultatul experimentului: meduze cu vertij

Polipii de meduze au fost trimiși în spațiu în pungi cu apă de mare artificială, împreună cu cercetători, care aveau sarcina de a accelera creșterea lor. Experimentul a durat aproximativ nouă zile, iar în acest timp s-au dezvoltat aproximativ 60.000 de meduze.

După întoarcerea pe Pământ, oamenii de știință au descoperit că meduzele aveau dificultăți în a înota, spre deosebire de grupul de control rămas pe Pământ. Meduzele crescute în spațiu au prezentat „anomalii de pulsație”, iar oamenii de știință au concluzionat că acestea sufereau de un caz sever de vertij.

Astfel, deși animalele au dezvoltat în continuare cristale de sulfat de calciu în spațiu, meduzele au avut dificultăți în a se adapta la viața pe Pământ – ceea ce sugerează că și oamenii născuți în spațiu ar putea reacționa într-un mod similar.