Creșterea nivelului oceanului, alimentată de schimbările climatice, ar putea amenința zeci de milioane de oameni în plus față de estimările inițiale ale oamenilor de știință și ale planificatorilor guvernamentali. Un nou studiu, publicat pe 4 martie, arată că unele ipoteze de cercetare privind înălțimea actuală a apelor de coastă sunt greșite, scrie Euronews.
Cercetătorii au analizat sute de studii științifice și evaluări de risc și au calculat că aproximativ 90% dintre ele au subestimat nivelul de bază al apelor de coastă cu o medie de 30 de centimetri, potrivit studiului publicat în revista Nature. Problema apare mult mai frecvent în Sudul Global, în Pacific și în Asia de Sud-Est și mai rar în Europa și de-a lungul coastelor Atlanticului.
Cauza este o nepotrivire între modul în care sunt măsurate altitudinile mării și ale uscatului, explică Philip Minderhoud, coautor al studiului și profesor de hidrogeologie la Wageningen University & Research din Țările de Jos, una dintre cele mai importante universități europene specializate în științele mediului și agricultură.
„Punct orb metodologic” în măsurarea nivelului apelor de coastă
Minderhoud spune că această problemă reprezintă un „punct orb metodologic”. Fiecare metodă măsoară corect zona pe care o analizează, spune el. Însă acolo unde marea întâlnește uscatul intervin numeroși factori care adesea nu sunt luați în calcul atunci când sunt folosite sateliți și modele bazate pe măsurători terestre.
Studiile care calculează impactul creșterii nivelului mării „nu se uită, de obicei, la nivelul real măsurat al mării și folosesc drept punct de pornire nivelul de zero metri”, explică autoarea principală a studiului, Katharina Seeger, de la Universitatea din Padova, Italia. În unele zone din regiunea Indo-Pacifică, diferența poate ajunge aproape la un metru, spune Minderhoud.
O explicație simplă este că multe studii presupun existența unui nivel al mării fără valuri sau curenți, când, în realitate, la marginea apei oceanele sunt în permanentă mișcare din cauza vântului, mareelor, curenților, variațiilor de temperatură și fenomenelor precum El Nino, explică Minderhoud și Seeger.
Ajustarea calculelor la o bază mai realistă a înălțimii apelor de coastă ar însemna că, dacă nivelul mării crește cu puțin peste un metru – așa cum sugerează unele studii că s-ar putea întâmpla până la sfârșitul secolului – apa ar putea acoperi cu până la 37% mai mult teren și ar putea pune în pericol între 77 și 132 de milioane de oameni în plus, potrivit cercetării.
Acest lucru ar crea dificultăți serioase în planificarea și finanțarea măsurilor necesare pentru a face față efectelor încălzirii globale.
Creșterea nivelului mării expune oamenii la risc
„Există foarte mulți oameni pentru care riscul de inundații extreme este mult mai mare decât s-a crezut până acum”, spune Anders Levermann, climatolog la Potsdam Institute for Climate Impact Research din Germania, care nu a participat la studiu. El adaugă că Asia de Sud-Est, regiunea în care studiul a descoperit cea mai mare diferență între estimări și realitate, este deja una dintre cele mai expuse creșterii nivelului mării.
Minderhoud indică statele insulare din această regiune ca exemple unde această diferență dintre estimări și realitate este deja evidentă.
Pentru activista climatică de 17 ani Vepaiamele Trief, aceste proiecții nu sunt doar teorii. Pe insula sa natală din arhipelagul Vanuatu, din Pacificul de Sud, linia țărmului s-a retras vizibil chiar în scurta ei viață: plajele s-au erodat, copacii de pe coastă au fost smulși, iar unele locuințe se află acum la mai puțin de un metru de mare în timpul mareei.
Pe insula Ambae, unde locuiește bunica ei, drumul de coastă care leagă aeroportul de sat a fost mutat mai spre interior din cauza apei care avansează. Morminte au fost acoperite de apă, iar moduri întregi de viață sunt amenințate.
„Aceste studii nu sunt doar cuvinte pe o hârtie. Nu sunt doar cifre. Sunt mijloacele reale de trai ale oamenilor”, spune ea. „Puneți-vă în locul comunităților noastre de coastă – viețile lor vor fi complet răsturnate de creșterea nivelului mării și de schimbările climatice”.
Importanța punctului de pornire
Noul studiu se concentrează, în esență, asupra realității din teren.
Calculele care pot fi corecte pentru nivelul general al oceanelor sau pentru altitudinea uscatului nu sunt neapărat corecte în punctul esențial unde apa întâlnește uscatul, spun Seeger și Minderhoud. Problema este deosebit de vizibilă în Pacific.
„Pentru a înțelege cât de mult este o bucată de pământ deasupra apei, trebuie să știi atât altitudinea terenului, cât și nivelul apei. Iar ceea ce arată acest studiu este că marea majoritate a cercetărilor au presupus pur și simplu că nivelul zero din seturile de date despre altitudinea terenului coincide cu nivelul apei. În realitate, nu este așa”, spune expertul în creșterea nivelului mării Ben Strauss, directorul executiv al organizației Climate Central. Un studiu realizat de el în 2019 a fost unul dintre puținele care au luat în calcul această diferență.
„Problema este pur și simplu punctul de referință de la care pornești – iar acolo mulți oameni greșesc”, spune Strauss, care nu a participat la cercetare.
Unii oameni de știință spun că problema nu este chiar atât de gravă
Alți cercetători spun însă că Minderhoud și Seeger ar putea exagera amploarea problemei.
„Cred că exagerează puțin implicațiile pentru studiile de impact – problema este, de fapt, destul de bine înțeleasă, deși ar putea fi abordată mai bine”, spune Goneri Le Cozannet, cercetător la serviciul geologic francez. De asemenea, mulți planificatori locali cunosc deja problemele coastelor lor și își fac planurile în consecință, spune Robert Kopp, expert în creșterea nivelului mării la Rutgers University.
Acest lucru este valabil, de exemplu, în Vietnam, una dintre zonele cu impact ridicat, spune Minderhoud. Autoritățile de acolo au o imagine destul de exactă a altitudinii terenului.
Concluziile studiului apar în contextul în care un nou raport UNESCO avertizează asupra unor lacune majore în înțelegerea cantității de carbon absorbite de oceane. Potrivit raportului, modelele științifice diferă cu 10% până la 20% în estimarea acestui „rezervor” de carbon, ceea ce ridică semne de întrebare privind precizia proiecțiilor climatice globale care se bazează pe aceste calcule.
Împreună, aceste studii sugerează că guvernele ar putea planifica măsurile de adaptare la schimbările climatice și riscurile costiere pornind de la o imagine incompletă a modului în care se schimbă oceanul.
„Când oceanul se apropie, nu ne ia doar pământul de care ne bucuram”, spune Thompson Natuoivi, activist pentru climă în cadrul organizației Salvați Copiii din Vanuatu. „Creșterea nivelului mării nu schimbă doar linia țărmului, ci ne schimbă viețile. Nu vorbim despre viitor – vorbim despre ceea ce se întâmplă chiar acum”.