Motivarea deciziei definitive a Înaltei Curți în dosarul de conflict de interese al lui Dominic Fritz, care a dus ulterior la pierderea mandatului de primar al Timișoarei, arată de ce judecătorii au considerat că acesta trebuia să se abțină de la semnarea documentelor pentru un PUZ de pe urma căruia putea beneficia o persoană care îi împrumutase bani pentru campania electorală, potrivit unor surse judiciare.
Pe scurt, instanța a reținut că Fritz știa că era dator față de arhitectul Răzvan Negrișanu, că a semnat în mod conștient referatul necesar continuării procedurii și că avea posibilitatea să delege atribuția, fără să blocheze proiectul, potrivit unor surse judiciare.
Judecătorii au respins, pe rând, argumentele prin care Fritz a susținut că rolul său fusese doar formal, că procedura fusese începută de fostul primar Nicolae Robu, că împrumutul urma să fie rambursat prin Autoritatea Electorală Permanentă și că nu exista un câștig concret pentru creditorul său.
Fritz a recunoscut că a semnat documentul pentru ca procedura să continue
Una dintre apărările lui Dominic Fritz a fost că procedura pentru PUZ fusese începută înainte ca el să devină primar și că participarea sa a fost una pur formală.
ÎCCJ a respins această explicație. Potrivit motivării, Fritz a recunoscut chiar în contestație că a semnat referatul de aprobare pentru a arăta că schimbarea primarului nu însemna și oprirea procedurii începute anterior.
Pentru judecători, acest lucru demonstrează tocmai că semnătura nu a fost una automată sau lipsită de importanță. „Această afirmație constituie, prin chiar conținutul său, mărturisirea unei manifestări conștiente și neechivoce de voință de a menține și continua procedura de adoptare a actului administrativ”, se arată în motivare, potrivit surselor judiciare.
Înalta Curte subliniază că referatul de aprobare era necesar pentru ca proiectul să ajungă la dezbaterea Consiliului Local și că, în acel moment, voința relevantă era cea a primarului aflat în funcție, nu a predecesorului său.
Instanța mai arată că Fritz știa că îi era dator lui Negrișanu, lucru pe care îl declarase chiar el în declarația de avere.
„Recurentul nu a semnat referatul din eroare ori ca urmare a unei proceduri automate, ci, conform propriei mărturisiri, pentru a asigura continuitatea procedurii, ceea ce denotă o decizie conștientă și deliberată”, au reținut judecătorii.
ÎCCJ: Fritz putea să delege atribuția și să se abțină
Fritz a susținut și că, la acel moment, viceprimarii nu fuseseră încă aleși, astfel că nu avea cui să delege atribuția.
Nici acest argument nu a fost acceptat. Înalta Curte arată că legea îi permitea primarului să delege atribuțiile nu doar unui viceprimar, ci și secretarului general al municipiului sau conducerii unor compartimente din Primărie.
Cu alte cuvinte, spun judecătorii, Fritz putea să se abțină fără ca procedura să fie blocată.
„Absența viceprimarilor aleși nu constituia o imposibilitate insurmontabilă de a se abține: recurentul avea la dispoziție mecanismul legal al delegării către secretarul general al municipiului”, se arată în motivare.
Nu era nevoie ca beneficiul să se fi produs efectiv
Un alt argument invocat de Fritz a fost că nu exista un câștig concret pentru persoana care îl împrumutase.
ÎCCJ spune însă că, în cazul conflictului de interese, nu este necesar ca avantajul să se fi produs deja. Este suficient ca actul semnat să poată genera un beneficiu. În acest caz, aprobarea PUZ-ului reprezenta finalizarea serviciului de proiectare realizat de firma RD Sign SRL, iar ducerea procedurii la capăt putea valorifica economic activitatea arhitectului și a celorlalți specialiști implicați.
„Este suficient ca, pe baza faptelor stabilite, actul să fie apt să procure un avantaj patrimonial persoanei față de care alesul are calitatea de debitor”, au arătat judecătorii, potrivit surselor judiciare.
Arhitectul însuși s-a abținut de la vot
Instanța a considerat relevant și comportamentul lui Răzvan Negrișanu. Acesta, în calitate de consilier local, s-a abținut de la votul privind aprobarea PUZ-ului în ședința Consiliului Local din 27 noiembrie 2020, tocmai pentru că se afla într-o situație de conflict de interese.
Pentru ÎCCJ, acest lucru întărește concluzia că exista un interes patrimonial legat de proiect. „Dacă însuși creditorul a apreciat că aprobarea PUZ îi afectează imparțialitatea ca urmare a interesului său în cauză, cu atât mai mult acest interes patrimonial era apt să afecteze imparțialitatea debitorului său - recurentul”, se arată în motivare.
Argumentul că împrumutul urma să fie rambursat prin AEP, respins
Dominic Fritz a mai susținut că împrumutul primit pentru campania electorală urma să fie rambursat prin Autoritatea Electorală Permanentă și că, odată ce câștigase alegerile, nu mai avea vreun interes ca Negrișanu să primească un avantaj.
ÎCCJ nu a acceptat nici acest argument. Judecătorii spun că, la 2 noiembrie 2020, data relevantă pentru faptă, Fritz avea în continuare din punct de vedere juridic calitatea de debitor față de Negrișanu.
Faptul că suma urma să fie rambursată ulterior prin AEP nu schimba existența datoriei în acel moment.
Instanța mai arată că regulile privind conflictul de interese nu urmăresc doar situațiile în care există un schimb direct de favoruri, ci și cazurile în care apare suspiciunea că un interes personal ar putea influența modul în care este exercitată funcția publică.
Judecătorii au descris împrumutul electoral ca având o greutate mai mare decât o simplă datorie comercială.
„Împrumutul electoral generează o dependență personală și politică de intensitate superioară unei datorii comerciale obișnuite, creditorul fiind cel care a finanțat campania prin care recurentul a ajuns în funcția publică pe care era chemat să o exercite cu imparțialitate”, se arată în motivare.
Fritz a invocat faptul că era primar de numai două zile lucrătoare
În apărarea sa, Dominic Fritz a invocat și experiența foarte redusă în funcție: trecuseră doar două zile lucrătoare de la preluarea mandatului. De asemenea, a arătat că se bazase pe recomandările funcționarilor din Primărie.
Înalta Curte spune însă că aceste împrejurări nu îl scuteau de obligația de a se abține.
„Obligația de abținere în situația de conflict de interese este o obligație legală, imperativă și personală, a cărei cunoaștere și respectare nu depind de vechimea în funcție”, se arată în motivare.
Judecătorii merg mai departe și spun că un primar al unui municipiu reședință de județ trebuie să cunoască obligațiile care vin odată cu funcția. „Calitatea de primar al unui municipiu reședință de județ presupune cunoașterea constrângerilor inerente funcției publice și o conștiință accentuată a obligațiilor de integritate ce îi revin”.
Instanța subliniază că Fritz declarase împrumutul în declarația de avere. Faptul că nu l-a ascuns poate fi luat în calcul la evaluarea gravității faptei, însă demonstrează în același timp că știa că este debitorul lui Negrișanu atunci când a semnat documentul.
De ce nu a fost redusă sancțiunea
ÎCCJ a respins și argumentele privind severitatea sancțiunii. Judecătorii au considerat că interdicția de a ocupa timp de trei ani funcții sau demnități publice aflate sub incidența legii integrității nu este disproporționată.
Instanța arată că această consecință este prevăzută de lege și că nu îi interzice lui Fritz să lucreze în mediul privat sau în acele funcții publice pentru care nu există obligația depunerii declarațiilor de avere și interese.
„Legitimitatea democratică a mandatului nu exonerează alesul de respectarea regimului juridic al conflictului de interese”, au subliniat judecătorii.
În esență, ÎCCJ a considerat că problema nu este doar dacă a existat sau nu un prejudiciu concret, ci faptul că un ales a participat la o procedură care putea aduce un avantaj unei persoane cu care avea o relație financiară directă.
Potrivit instanței, tocmai această separare între interesul privat și exercitarea funcției publice stă la baza regulilor privind conflictul de interese.
Cu a ajuns Fritz să-și piardă mandatul
Cazul a pornit de la raportul ANI, care a stabilit în 2024 că Dominic Fritz s-a aflat în conflict de interese. Potrivit ANI, în campania electorală din 2020 acesta primise un împrumut de 25.000 de lei de la Răzvan Negrișanu, consilier local USR și arhitect. Firma acestuia realizase documentația tehnică pentru beneficiarul PUZ-ului care a ajuns ulterior în procedura administrativă semnată și de Fritz.
Fritz a contestat raportul ANI, însă a pierdut mai întâi la Curtea de Apel Timișoara, în februarie 2026, iar apoi definitiv la Înalta Curte, pe 18 iunie.
Decizia ÎCCJ din iunie nu a dus, în acel moment, direct la pierderea mandatului. Ea a făcut însă definitivă constatarea conflictului de interese. Ulterior, după modificarea legislației în domeniul integrității și promulgarea noii legi la sfârșitul lunii august, mandatul lui Dominic Fritz a încetat la finalul lunii septembrie.
De la 1 octombrie, atribuțiile de primar al Timișoarei au fost preluate de viceprimarul Ruben Lațcău, până la alegerea unui nou edil.